În acest jurnal poți să notezi toate "perlele" copilului tău. Scrie toate amintirile, de la primele cuvinte până la cele mai năstrușnice, de la cântecele preferate până la toate cuvintele amuzante pe care îți dorești să nu le uiți niciodată.Un jurnal cu totul special, în care să păstrezi cele mai frumoase amintiri...

Culegerea de nuvele și povestiri de față explorează fațetele unor realități alternative. Cum ar arată lumea Viitorul Mass Media dacă acest software, scris de programatori ieșeni, ar face imposibile secretele? Sau ce ar putea fruntașii comuniști dintr-o altă Românie să învețe De la Țigani? În Cronică Akasha și Second Chance  aflăm că moartea poate fi ocolită, iar în Switch oricine poate să cumpere superputeri de pe piață liberă.Povestea Ultimului Șoarece de Biblioteca o putem regăși, mai mult sau mai puțîn, în fiecare dintre noi în confruntarea permanentă și tot mai agresivă cu noile tehnologii. Ziditorii de Biserici, nuvela care da numele acestei culegeri, trimite într-o lume în care grotescul se îmbină cu firescul, fantasticul interfera cu realitatea, iar Dumnezeu ascultă dincolo de cuvintele rugăciunilor...

Una dintre cele mai importante creaţii existenţialiste ale lui Jean-Paul Sartre, Zidul (1939), este o colecţie de cinci nuvele, reprezentative pentru scrierile sale ulterioare. Prima dintre ele, care dă şi titlul volumului, descrie, pe fondul experienţelor crude şi, totodată, absurde prin care a trecut Sartre ca voluntar în Războiul Civil din Spania, ultimele clipe de viaţă ale unor prizonieri condamnaţi la moarte, închişi în aceeaşi celulă. Absurditatea naturii umane în lumea modernă, lupta pentru supravieţuire şi pentru păstrarea libertăţii şi demnităţii individuale jalonează un parcurs iniţiatic în care aceste teme extrem deactuale sunt urmărite cu o totală obiectivitate şi, nu rareori, cu un profund dezgust.„Lumea este oglinda libertăţii mele.” (Jean-Paul Sartre)..

,,O lume fără frontiere, în care principiul liberei circulații, devenit sacrosanct, se dovedește a fi exclusiv în avantajul marelui capital. Acesta, devenit nomad, transformă în nomazi mase enorme de oameni, care își părăsesc locurile natale din cauza războaielor, sărăciei, dar și a seducției irezistibile exercitate de imaginea virtuală a unui Vest fascinant.” (Iurie Rosca în prefața cărții)..

Taman la ora prânzului, extratereștrii Zig și Wikki aterizează pe o planetă plină de creaturi ciudate, precum muștele, broaștele sau ratonii! În amuzanta lor goană după un animal de companie, cei doi prieteni, imaginați de Nadja Spiegelman și Trade Loeffler, trec prin aventuri nemaiîntâlnite, iar tinerii cititori învață despre natură mulțumită fascinantelor informații meșteșugit strecurate în fiecare întorsătură a poveștii.Scriitoarea Nadja Spiegelman este fiica celebrului artist Art Spiegelman și a editoarei Françoise Mouly, art editor al revistei The New Yorker.Cartea face parte din seria BeDe citit ușor, o colecție de benzi desenate pentru cititori începători. Titlurile de la nivelul 3 sunt recomandate pentru clasele a II-a și a III-a și se caracterizează prin: • 800-1000 de cuvinte în propoziții lungi • poveste lungă, cu mai multe capitole • cadru larg, cu schimbări de timp și loc al acțiunii...

Când prietenii extratereștri Zig și Wikki își pierd nava spațială pe Pământ, prietenia lor este serios pusă la încercare. Pentru a ajunge acasă, ei trebuie să treacă printr-o fermă și printr-o... vacă, aflând pe traseu o mulțime de lucruri interesante despre ecologie (și luându-se la ceartă). Povestea amuzantă, bazată pe informații științifice, a Nadjei Spiegelman și a lui Trade Loeffler e plină de aventuri palpitante și informații despre caca. Ce și-ar putea dori mai mult un tânăr cititor?Scriitoarea Nadja Spiegelman este fiica celebrului artist Art Spiegelman și a editoarei Françoise Mouly, art editor al revistei The New Yorker.Cartea face parte din seria BeDe citit ușor, o colecție de benzi desenate pentru cititori începători. Titlurile de la nivelul 3 sunt recomandate pentru clasele a II-a și a III-a și se caracterizează prin: • 800-1000 de cuvinte în propoziții lungi • poveste lungă, cu mai multe capitole • cadru larg, cu schimbări de timp și loc al acțiunii...

Jeanette Winterson, una dintre cele mai inventive și mai îndrăznețe voci narative contemporane, ne propune în acest volum 12 povestiri și 12 rețete îmbietoare pentru cele 12 zile ale Crăciunului.Pentru autoare, Crăciunul e un moment fericit, „celebrarea neprevăzutului“. De aceea îi place să-l întâmpine scriind o poveste. Cele 12 alese aici, de o imaginație debordantă, pline de prospețime și umor, ne oferă un portal către „spiritul Crăciunului“, unde timpul parcă stă în loc, iar magicul pune stăpânire pe lume. „Sunt povești cu stafii, intervenții miraculoase, întâlniri obișnuite ce se dovedesc departe de a fi obișnuite, mici minuni și saluturi adresate luminii renăscute.“ Crăciunul e o sărbătoare a intimității, în cadrul căreia orele petrecute alături de persoanele dragi sunt esențiale. Să gătim împreună, ne îndeamnă Jeanette Winterson, savurând cele 12 feluri festive ale căror rețete însoțesc povestirile. Dat fiind că fiecare rețetă tradițională sau nou-inventată pentru Crăciun devine ea însăși un dar și ne readuce în suflet bucuria și speranța că nu suntem și nu vom fi niciodată singuri.„Rețetele vin însoțite de secvențe fascinante cu scriitoarea, prietenele ei și ritualurile lor de Crăciun. Superb, ingenios, straniu, amuzant. Sacul de delicatese literare al lui Winterson are farmecul secolului al XIX-lea, atât de necesar în nemilosul secol XXI.“ (Kirkus Reviews)..

„Sri Maharshi, prin faptul că ne-a oferit o formulă de viață prin tehnica modernă a Vicharei, a pus în practică vechiul adevăr potrivit căruia fie și numai un cuvânt al unui Maestru autentic, dacă este pus în practică, este suficient ca să conducă aspirantul la atingerea beatitudinii spirituale.”„Absența egoismului, care caracterizează marile ființe, nu se bazează pe sentimentalism sau teorii. Aceste ființe își cunosc sursa. Când Iisus Hristos s-a rugat pentru dușmanii săi ori când Maharshi, bătut fiind de hoți, le-a întors și partea cealaltă ca să-l lovească, ei cunoșteau legea. Nu este pic de ipocrizie în faptele lor. Ei erau conștienți că aceeași viață curge și prin venele persecutorilor, și printr-ale lor. Singura diferență este că Iisus și Maharshi erau conștienți de unitatea care există în tot, pe când persecutorii lor, nu.”„Personalitățile individuale pot fi asemuite frunzelor unui copac. Ele sunt multe, dar nu au fiecare o viață de sine stătătoare, ci au viața comună a copacului. Copacul este sursa existenței lor. Frunzele cresc, se ofilesc și în final mor. Dar copacul nu este afectat de soarta frunzelor. Nu are nicio frunză preferată; știe că acestea joacă un rol temporar, însă știu oare și frunzele care este destinul copacului din care au crescut, a cărui durată de viață depășește cum mult durata vieților fiecăreia dintre ele?Din punctul de vedere al frunzei, viața este limitată, posibilitățile ei sunt circumscrise unui destin și toate eforturile de a evita o existență comună sunt zadarnice. Ar putea realiza că viața copacului, care continuă și după ce ea nu va mai fi, este singura care contează; că îndeplinirea cu credință a funcției ei de frunză este singurul mod în care poate îmbunătăți viața copacului de care depind atât viața ei, cât și viețile tuturor frunzelor.”..

În vârstă de doar şaptesprezece ani, supravieţuitor al foametei din Irlanda, Thomas McNulty se înrolează în armata Statelor Unite ale Americii în anii 1850. Împreună cu camaradul său de arme, John Cole, Thomas va lupta în războaiele împotriva indienilor sioux şi yurok şi, în cele din urmă, în Războiul Civil. Marcate de greutăţi înfricoşătoare, aceste zile li se par bărbaţilor extraordinar de intense, în ciuda ororilor la care sunt martori şi la care iau parte.Plasându-şi acţiunea din Wyoming până în Tennessee, cartea lui Sebastian Barry este o capodoperă de atmosferă şi limbaj. Poveste emoţionantă despre doi bărbaţi şi despre familia improvizată pe care şi-o creează împreună cu Winona, o tânără sioux, Zile fără sfârşit este un portret expresiv şi memorabil al celor mai cumpliţi ani din istoria americană.„O arheologie tulburătoare a tinereţii… Naratorul lui Barry vădeşte un amestec fascinant de înţelepciune şi naivitate, şi stilul lui seducător, cu accente vioaie şi pline de umor, stârneşte în acelaşi timp admiraţie şi nelinişte. Dar, în adolescenţa Americii, autorul descoperă de asemenea paradoxul uman esenţial: frica şi dragostea sunt la fel de greu de suprimat.” (The New York Times Book Review)„Povestea de frontieră închipuită de domnul Barry acumulează vertiginos mostre de inumanitate şi iubire furată: este în acelaşi timp sângeroasă şi romantică, criminală şi muzicală… O saga captivantă care contrapune ororile istoriei şi consolările căminului şi ale familiei.” (The Wall Street Journal)..

În vârstă de doar şaptesprezece ani, supravieţuitor al foametei din Irlanda, Thomas McNulty se înrolează în armata Statelor Unite ale Americii în anii 1850. Împreună cu camaradul său de arme, John Cole, Thomas va lupta în războaiele împotriva indienilor sioux şi yurok şi, în cele din urmă, în Războiul Civil. Marcate de greutăţi înfricoşătoare, aceste zile li se par bărbaţilor extraordinar de intense, în ciuda ororilor la care sunt martori şi la care iau parte.Plasându-şi acţiunea din Wyoming până în Tennessee, cartea lui Sebastian Barry este o capodoperă de atmosferă şi limbaj. Poveste emoţionantă despre doi bărbaţi şi despre familia improvizată pe care şi-o creează împreună cu Winona, o tânără sioux, Zile fără sfârşit este un portret expresiv şi memorabil al celor mai cumpliţi ani din istoria americană. ..

Vara asta ai cel puțin douăsprezece motive să te îndrăgostești (din nou).Așază-te comod și lasă-te cuprins de vraja celor 12 povestiri de dragoste scrise de unii dintre cei mai apreciați autori contemporani de literatură pentru adolescenți și tineri. Te vor face să visezi cu ochii deschiși la plaje aurii, valuri înspumate, nopți înstelate și la apusuri și răsărituri feerice.Simți cum dragostea pluteste in aer?..

Cândva scriitoare aspirantă, Olga a renunțat la ambițiile ei literare, dedicându-se căsniciei şi creşterii copiilor. Când e părăsită de soțul ei, Mario, se refugiază în propria nefericire şi descrie zilele care au urmat plecării lui ca pe un iad personal. Are treizeci şi opt de ani, doi copii şi un câine-lup de care trebuie să aibă grijă în continuare, deşi i se pare că viața s-a sfârşit. Treptat, Olga se desprinde dureros de realitate, făcând o obsesie din a înțelege de ce soțul ei a încetat s-o iubească şi a lăsat-o în urmă pentru o femeie mult mai tânără, după cincisprezece ani de căsnicie.Furia, rătăcirea, dezorientarea, sentimentul de gol, senzația de sfârtecare a familiei şi abandonul de sine pun stăpânire pe eroina Elenei Ferrante, care, încetul cu încetul, simte că pierde contactul cu viața reală. În plus, e bântuită de o amintire din copilărie care o aduce în pragul nebuniei – amintirea unei femei care, după ce a fost părăsită de soț, a hotărât să-şi pună capăt zilelor.Bestseller în Italia timp de aproape un an, Zilele abandonului descrie încercarea unei femei părăsite de a găsi, după luni de furie, îndoieli, autocompătimire şi disperare, o cale de a-şi depăşi suferința şi de a-şi construi o nouă viață.Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în aşa-numita „Febră Ferrante".Este considerată una dintre autoarele contemporane cele mai convingătoare, o stilistă desăvârşită, cu o intuiție artistică ieşită din comun, care a câştigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – şi a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc. Dar, fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce vorbeşte într-un stil plin de frumusețe şi forță despre sentimentul de apartenență la un loc, despre relațiile umane, dragoste, familie şi prietenie.Zilele abandonului a fost ecranizat de Roberto Faenza în 2005, cu Margherita Buy, Luca Zingaretti şi Goran Bregović în rolurile principale, filmul fiind nominalizat la Leul de Aur în cadrul Festivalului de Film de la Veneția.Povestea fetiței pierdute a fost nominalizată la Man Booker Prize (2016) şi a primit Medalia de Aur pentru ficțiune în cadrul Independent Publisher Book Awards (2016).Prietena mea genială, primul roman din Tetralogia Napolitană, a fost ecranizat de HBO sub forma unui mini-serial.„Un roman sobru, fără sentimentalisme, plin de pasaje scrise cu o intensitate amețitoare. Ferrante îşi dă măsura talentului în descrierea obsesiilor ineluctabile care alcătuiesc peisajele noastre mentale.” (La Stampa) „Ferrante descrie în detaliu microcosmosul personal al unei femei abandonate, drumul sinuos către Acceptare şi urmele dureroase ale trecerii timpului.” (El Mundo)..

Prima carte din seria “Amanţii”.„Când am primit invitaţia de a citi manuscrisul cărţii Corinei, am acceptat temător. Sunt la o vârstă când îţi spui arogant că ai citit cam tot şi te întrebi seniorial ce ar putea să te mai surprindă. Ei bine, cartea Corinei. Care te surprinde prin toate locurile pe care le credeai securizate, impenetrabile. Te surprinde în primul rând pentru faptul că refuză fără efort scriitura feminină, melancolică şi vag lamentabilă. Frazele sunt scurte şi nu intră bătând la uşă, ci trântind-o de perete. Apoi, te surprinde tema predilectă a cărţii: amantlâcurile, iubirile frugale, relaţiile interzise, tot tacâmul. Practic, Corina omoară în poveştile ei orice ipocrizie feministă (chestie care mie mi-a mers la suflet), o îngroapă adânc şi îi pune capac. N-o să omit sub nicio formă limbajul, care surprinde de asemenea. Corina foloseşte limba română fără să se ferească de extremele ei. Are curaj, „are ouă”, cum s-ar spune. Nu că ar fi singura, nu că ar fi o raritate, dar a manipula cuvinte interzise într-un text literar, fără a-i strica savoarea, nu e la îndemâna oricui. Rămâne însă la final impresia generală, cea care contează cel mai mult. Care e bună, dacă nu foarte bună. Cartea se citeşte uşor, e cinică, e vie, are tot ce îi trebuie pentru a deveni un succes.” (Ştefan Caraman)„Corina Ozon vine dinspre jurnalism spre literatură, cunoscând oamenii, cu talent. Scrie captivant, folosind în fraze câte cuvinte chiar trebuie, fără floricele stilistice şi volute descriptive în plus, care ar creşte statistic durata de somn a populaţiei. „Zilele amanţilor” e o carte pentru dezinhibaţi. N-o recomand proştilor si bigoţilor.” (Alexandru Petria)„Aceasta este o carte deşteaptă. Iar vrăjitoria nu-i deloc exclusă. Te ţine lipit de ea, nu te lasă absolut deloc nici să faci altceva şi nici măcar să te gândeşti la altceva. Nu poţi uza de niciun instrument fizic ori sufletesc pentru a i te sustrage. Iar dacă asta nu-i curată fermecătură, atunci ce este? A, ştiu. Literatură deşteaptă.” (Ana Barton)„O lectură care curge uşor, cu un limbaj direct şi frust, perfect adaptat subiectului. Corina vorbeşte cu umor şi amar, fără ocolişuri, despre situaţii de viaţă verosimile, desprinse din cotidian. Amanţii putem fi oricare dintre noi.” (Petronela Rotar)..

Roman nominalizat la Man Booker Prize în 2016, Zilele de școală ale lui Isus continuă strania și fascinanta poveste a micului Davíd și a părinților săi, protagoniștii din Copilăria lui Isus. Situată la granița dintre alegorie, distopie și roman de idei, narațiunea lui Coetzee nu oferă răspunsuri, ci le adresează cititorilor întrebări fundamentale.„Zilele de școală ale lui Isus” continuă explorarea ficțională a experiențelor unui copil într-o lume neliniștitoare. Evadând din Novilla, prima lor oprire în lumea nouă imaginată de Coetzee în Copilăria lui Isus, unde personajele își încep viața fără amintirile trecutului de dincolo de ocean, micul Davíd, Simón și Inés ajung în orașul Estrella. Zilieri la o fermă, apoi angajați în oraș, cei doi părinți sui generis încearcă să construiască un prezent și un viitor pentru fiul lor adoptiv. Dar viața unei așezări modeste nu este scutită de violență, de pasiuni devoratoare și fatale. Confruntat cu răul inexplicabil, Davíd găsește consolare în armonia matematică a muzicii și dansului, care îi oferă, prin tipare imuabile, certitudini...

New York, 1888. Lămpile cu gaz continuă să pâlpâie pe străzile orașului, dar miracolul luminii electrice este pe cale să se întâmple. Persoana care controlează mijloacele de a transforma noaptea în zi va intra în istorie – și va face o avere uriașă. Un tânăr avocat, pe nume Paul Cravath, proaspăt absolvent al Facultății de Drept a Universității Columbia, preia un caz care pare imposibil de câștigat. Clientul lui, George Westinghouse, a fost dat în judecată de Thomas Edison, iar miza este o întrebare de un miliard de dolari: Cine a inventat becul și cine deține dreptul de a electrifica țara?Cazul îi dă lui Paul acces în lumea selectă a înaltei societăți – la petrecerile strălucitoare din vilele din Gramercy Park și la afacerile din spatele ușilor închise. Sarcina cu care se confruntă este mai mult decât descurajantă. Edison este un adversar viclean și periculos, cu resurse uriașe la dispoziția sa – detectivi particulari, ziare pe care să le influențeze, având chiar și sprijinul lui J.P. Morgan. Ambii sunt mânați de aceeași dorință de a câștiga. Cine va reuși?În goana lui după victorie, drumul lui Paul se intersectează cu cel al lui Nikola Tesla, un inventator strălucit și excentric, despre care se spune că ar deține soluția pentru a-l învinge pe Edison, și cu al lui Agnes Huntington, o frumoasă cântăreață de operă, care se dovedește a fi o interpretă fără cusur pe scenă și în afara ei. Pe măsură ce Paul își asumă din ce în ce mai multe riscuri, va descoperi că fiecare își urmărește propriile interese și că nimeni nu este chiar cine pare a fi...

Proza lui Vitalie Ciobanu reunește o serie de personaje memorabile, în jurul cărora se construiesc imagini alternative ale unor realități istorice diverse: fost profesor de estetică, Oreste e un fel de tribun improvizat ale cărui discursuri revoltate, îndreptate împotriva politicii și lumii strâmbe de azi, magnetizează și intrigă în același timp; Radu Baltazar e un scriitor respins de editorul său, care nimerește într-o neașteptată conjunctură, alături de un șofer de taxi membru al unui serviciu de informații, sau, cum se recomandă chiar el, „colecționar de secrete“; Justin, un tânăr dispărut misterios printr-un fel de falie temporală, cu prilejul unui festival din Ger­mania. Fie că sunt bine ancorate în lumea din jur sau se desprind de aceasta, virând într-un fantastic difuz, textele conturează microuniversuri de sine stătătoare.„Răscolind în sertarele în care-mi depozitam vechile încercări literare, în iatacul din casa părinților mei de la țară, am găsit câteva pagini care se voiseră o nuvelă, dar nu depășiseră faza unui exercițiu de scriitură, a unei schițe intitulate Globul de cristal… Schița despre care uitasem cu desăvârșire avea așa un aer de premoniție naivă, încer­ca să pună în scenă o dilatare a percepției, telescopică, abnormă, un turbion de impresii, amintiri reale sau induse, lecturi și filme, obsesii și anxietăți. Îmi aduc aminte că abandonasem acel text, renunțasem să-l duc mai departe: șirul secvențelor era inepuizabil, nu putea avea un final sau, mai bine spus, un final pe care să-l controlez. Învins de ispită, m-am apucat să recitesc paginile bătute la mașină, simțind cum mă cuprinde vertijul ce se isca din simpla ordonare a cuvintelor în propoziții, a frazelor în imagini recognoscibile și-n aglomerări de litere inexistente înainte, create ad-hoc, din spuma unor trăiri incerte, până când în camera în care stăteam începu să ningă…” (Vitalie Ciobanu)..