Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu.
Pe câmpul de onoare O istorie a duelului la români

Pe câmpul de onoare O istorie a duelului la români

Un călător englez de pe la 1870 pune politețea bucureșteanului din lumea bună pe seama duelului, „o practică la care aristocraţia română se dedă adesea“, și explică apoi: „A călca, din greşeală, pe o rochie de bal înseamnă a-ţi pune viaţa în primejdie. Dacă ai ghinionul să-ţi laşi partenera să cadă, este recomandabil să-ţi faci testamentul, cu excepţia cazului în care eşti un trăgător de elită“. Astăzi însă, duelul ne pare un fenomen exotic în spațiul românesc. Tipul cavalerului brăzdat de cicatrici lipsește din lumea lui Caragiale, unde „onoarea de familist“ se apără cu bastonul, cu o pereche de palme sau cu o lovitură de picior bine plasată. Cartea de față își propune să corecteze această imagine, recuperând o istorie bogată și plină de semnificații, care până acum a fost pur și simplu ignorată. Bazându-se pe cercetarea a peste 1.200 de afaceri de onoare, de la 1821 până spre 1940, afaceri încheiate cu sute de dueluri, cartea examinează unul dintre resorturile importante ale mecanismului social: onoarea este o adevărată obsesie, care guvernează comportamentele și atitudinile. Aflăm astfel că multe personalități ale timpului aud șuieratul glonțului, iau lecții de scrimă ori participă în calitate de martori la tranșarea unui diferend, fie în cercul strâmt și exigent al înaltei societăți, fie în cercul mult mai larg al aspiranților la consacrarea socială. Provocarea la duel nu este un simplu accident biografic ori consecința unei furii de moment. Punctul de onoare — ne lămurește un martor al epocii — este produsul unei sensibilități rafinate prin educație și prin conviețuirea într-un mediu care pune preț pe cinste, pe curaj și pe eleganța morală. Adepţii duelului nu se percep pe ei înșiși drept oameni violenţi; dimpotrivă, în ochii lor acest ritual este un instrument de civilizare, care presupune stima reciprocă, rigoarea unei etichete și respectarea demnității umane...


3900 lei

Stoc epuizat
Vezi detalii
Pe tărâmul fantomelor infometate. Prizonier în lumea dependenței

Pe tărâmul fantomelor infometate. Prizonier în lumea dependenței

În bestsellerul sau de referință, Pe tărâmul fantomelor infometate, dr. Gabor Maté ne introduce în lumea promiscuă, greu accesibilă a dependenței, care își poartă chipul cel mai hidos în suburbiile lumii, printre dependenții de droguri. Prezentându-ne această lume tulburătoare, el ne arată că nu este vorba o condiție medicală oarecare ce poate fi tratată în clinici și spitale. De la formele sale mai benigne, dependențele comportamentale, la cele mai maligne, care cauzează ravagii în viață intimă și socială și în organismul individului, dependență este mai degrabă un continuum, fiecare dintre noi cazându-i pradă sub diverse forme. Este rezultatul unei istorii de viață în care mediul a influențat genetică mai mult decât vrem să acceptăm că societate. Împletind detalii din povestea personală cu poveștile pacienților săi din Downtown Eastside (un cartier rău-famat al Vancouverului) și cu o descriere elocventă a celor mai importante concluzii ale studiilor științifice din domeniul neurobiologiei adicției, Maté invită la compasiune, flexibilitate și, nu în ultimul rând, la acceptare. El ne vorbește despre durere, despre trauma, dar și despre puterea autenticității și a relației umane. Dacă trebuie să facem tot ce putem mai bine, uneori cel mai bine înseamnă să ne asigurăm că se întâmplă răul cel mai mic, ne consiliază autorul.O lucrare de o luciditate extremă, în care atât specialiștii din domeniul sănătății mintale, dar și cei implicați la nivel social în politicile de sănătate vor descoperi multă inspirație. Familiile celor afectați de dependențe severe vor găsi în paginile cărții multe răspunsuri edificatoare...


5800 lei

Stoc epuizat
Vezi detalii
Pe urmele Timișoarei evreiești

Pe urmele Timișoarei evreiești

O incursiune in istoria, viata sociala si culturala si traditiile religioase ale evreilor din Timisoara, care si-au pus amprenta asupra identitatii orasului.„Aceasta carte este fundamentala pentru orasul Timisoara si pentru evreimea din aceste locuri. Getta Neumann, fiica prim-rabinului dr. Ernest Neumann, a realizat o lucrare care va dainui – aducand informatii clare, succinte si pline de acuratete din viata unei mari comunitati, prin urmele tangibile lasate in aceasta urbe.“ — dr. LUCIANA FRIEDMANN presedinta Comunitatii Evreilor din Timisoara„Calatoare prin lumea de altadata si de azi a comunitatii careia ii apartine prin nastere si afiliere spirituala, dar si printr-o simpatie spontana, Getta Neumann imprima cartii un ritm care te capteaza: te lasi purtat de la un cartier la altul sau de la o nota de subsol la un portret, de la o adresa la un nume de arhitect sau constructor, de la o imagine a unei cladiri la cei care au locuit-o, de la o fatada la un interior, de la istorie la o poveste de viata, de la o descriere la un tablou mai amplu, narativ si evaluativ. Dincolo de informatie se incheaga o atmosfera care este deopotriva a Timisoarei si a lumii evreiesti cu numeroasele ei enclave si deschideri.“ — SMARANDA VULTUR„Cu adevarat «mai mult decat un ghid», cartea, o reala enciclopedie, evoca istoria unei comunitati impresionante nu prin numar (evreii nu au fost decat o «mica» minoritate), ci prin realizarile membrilor ei in toate domeniile, de la economie la creatia artistica. Arhitectul profesionist remarca precizia si eleganta cu care autoarea opereaza in analizele arhitecturale.“..


9900 lei

Stoc epuizat
Vezi detalii
Pedagogia autonomiei

Pedagogia autonomiei

Pedagogia autonomiei este ultima carte a autorului, un îndrumar al pedagogiei aplicate spre folosul dascălilor și învățăceilor, trecând dincolo de separațiile lor politice.„Nu e de mirare că Freire este urât. El ne învață gândirea critică. A deveni un spirit critic este un proces fără termen. Devenirea nu se poate înscrie într-o rubrică și nici nu se înregistrează pe o fișă săptămânală. Frica a fost insuflată în chiar în măruntaiele educației, iar acum ne confruntăm cu gripa stomacală a pedagogiei conduse de editori, centralizate, standardizate, capitalizate, cauterizate. Ce ne rămâne de făcut?” John Dale „E imposibil să devii profesor critic, dacă repeți mecanic și pe de rost fraze și idei inerte, în loc să provoci. Intelectualul care memorează, care citește ore în șir supus textului, care se teme de risc, vorbește despre lecturile sale ca și cum le-ar recita din memorie nu înțelege nicio relație – chiar și când aceasta există – între ce a citit și ce se întâmplă în țara sa, în orașul său, în cartierul său. Repetă ce a citit cu precizie, dar arareori încearcă ceva personal. Vorbește frumos despre dialectică, dar gândește mecanic. Gândește greșit. E ca și cum toate cărțile cărora le dedică atâta timp nu ar avea nicio legătură cu realitatea lumii sale. Realitatea cu care cărțile au de-a face e cea idealizată a unei școli care se deconectează din ce în ce mai mult de concret.” Paulo Freire..


3490 lei

Stoc epuizat
Vezi detalii
Pedeapsa cu moartea în România comunistă

Pedeapsa cu moartea în România comunistă

Mii de oameni au fost ucişi de către reprezentanţi ai statului după ce comuniştii au preluat puterea în România la mijlocul anilor ‘1940 până către finele anilor ‘1950, în vreme ce mai puţin de 400 au fost executaţi legal până la căderea regimului. De ce a ales regimul această cale pentru o parte dintre ei şi cum au coexistat cele două forme de crime comise de stat? Deşi marginală comparativ cu alte fenomene represive din aceeaşi perioadă, precum execuţiile extrajudiciare sau morţii în închisori, în special din punct de vedere cantitativ, suntem de părere că prevederile legale şi modalitatea în care acestea au fost utilizate ilustrează cu succes procesul de politizare a însăşi pedepsei cu moartea.Contradicţia dintre respingerea ideologică a pedepsei capitale, înrădăcinată în marxism, şi folosirea sa aproape continuă în România din 1944 şi până în 1989 poate intriga la prima vedere. Scopul nostru este analiza mecanismelor care stau atât în spatele ideologiei cât şi al practicii şi să urmărim modul în care propaganda a utilizat pedeapsa cu moartea. De ce a fost pedeapsa capitală folosită în mod continuu şi de ce nu a putut comunismul conduce la o abolire ideologică? A existat o dezbatere specifică asupra aspectelor ideologice sau a fost pedeapsa capitală folosită ca în orice societate, ori, mai mult decât atât, ca armă politică?Într-un alt registru, căutăm aceleași răspunsuri pornind din sens invers, de la particular către general, încercând să aflăm cât mai multe despre cine au fost cei condamnați la moarte și ce aveau ei în comun. Care au fost criteriile după care unii dintre aceștia erau grațiați iar alții executați? Care au fost caracteristicile experienței pedepsei cu moartea la nivel individual în perioada comunistă?..


3000 lei

Stoc epuizat
Vezi detalii
? Cauți o carte și nu o găsești pe site?

Alexandria îți recomandă