„Nana, unul dintre tipurile cele mai vii create de Zola, capătă dimensiuni mitice, reprezentative pentru societatea depravată a celui de-al doilea Imperiu.” (Ion Brăescu)..

Tinute in captivitate de un barbat periculos, posesor al unei magii cu care poate controla viata si moartea, mai mult fete si femei trebuie sa-si invinga neincrederea una in cealalta pentru a scapa de acolo. O pot face doar cu un mare cost, atat pentru cele care pleaca, cat si pentru cele lasate in urma. Redata din mai multe perspective, povestea descrie o lume complet opusa idilicei Manastiri Rosii. Cartea este dura si blanda, violenta si duioasa, poetica si pragmatica (...). Isi incarca cititorul cu vointa, speranta si optimism si il incurajeaza sa mearga spre lumina, fara teama. - Johanna Vuoksenmaa, in argumentarea Premiului Finlandia JuniorFragment din cartea "Naondel. Cronici din Manastirea Rosie Vol.2" de Maria Turtschaninoff:"Intr-o dimineata m-am trezit devreme. Venise primavara si stateam la fereastra si priveam pasarile zburand. O lebada a trecut pe langa mine cu aripi grele. Grauri umblau pe sub fereastra mea, ciugulind viermi. Nu am vazut nicio pasare de mare, dar zaream marea ca o stralucire indepartata. O briza dinspre sud aducea cu ea mirosul de sare si alge marine. Barbatul era plecat de mult timp in calatorii. Adunaseram o multime de provizii. Foarte curand avea sa vina vremea sa plecam. Hotaraseram cum vom scapa, in ciuda protestelor lui Sulani. Urma sa ne intalnim noaptea in sala mare si sa-i atragem inauntru pe paznici, poate spargand ceva, sau printr-o alta modalitate de a le atrage atentia fara sa le trezim pe celelalte femei. Doua dintre noi aveau sa astepte ascunse in umbra cu obiecte grele. Apoi aveam sa-i luam pe paznici prin surprindere, sa-i lovim pana isi pierd cunostinta, sa le luam cheile si sa iesim. Paznicii nu mai intampinasera niciodata rezistenta din partea femeilor din dai-rahesin, asa ca nu erau pregatiti pentru asa ceva. Daca reuseam sa-i surprindem, nu ar fi fost greu pentru trei femei sa doboare doi barbati. Estegi avea sa astepte in fata usilor cu proviziile. Planuiseram sa luam tot ce ne trebuia si sa fugim, la adapostul intunericului. Naondel ne astepta. Oceanul ma astepta. Trebuia sa pornim in calatorie cand incepea sa bata vantul de nord-est. Ne-ar fi dus la Terasu in zece zile, sau putin mai mult. De-a lungul drumului erau insule unde ne puteam opri ca sa ne reinnoim proviziile. Dar mai era o jumatate de luna pana sa vina vanturile potrivite.Asa ca am asteptat.Si barbatul s-a intors.Estegi a fost cel care a adus vestea. Garai si cu mine stateam langa micul iaz din curte. Mai mult decat oricine, probabil ca Garai era cea care simtea cel mai mult lipsa libertatii de a vizita Gradina Seninatatii Eterne atunci cand dorea. Statea cu o mana in apa si parea sa asculte cu concentrare. Eu eram asezata pe o banca, cu fata spre soare si spre vantul dinspre sud. Estegi a iesit prin arcada, a ingenuncheat si s-a inclinat, mai intai in fata lui Garai, apoi in fata mea.- Vizirul regatului Karenokoi doreste sa se adune intreaga familie in sala mare, a spus ea.Am tresarit. Uitasem de el. Naondel imi umpluse atat de mult gandurile, incat aproape ca uitasem de ce trebuie sa fugim.- Cand s-a intors? a intrebat Garai. Parul lung si alb ii atarna ca un sal pe umerii subtiri. Fusese cumparata, la fel ca mine. Stiam asta. Dar fusese vanduta impotriva vointei ei.Nu fusese cu adevarat vointa mea sa-mi vand trupul, sa vin aici, dar cel putin eu luasem hotararea asta.- Ieri-seara, doamna mea.Estegi a ezitat.- Nu a venit singur.Ea si Garai au facut un schimb de priviri. Oare Estegi avea sa ne tradeze? Era apropiata de sotia vizirului si de Garai, dar si de Sulani. Avea o relatie diferita cu fiecare."..

Kihrin e hoț și a trăit în mahalalele din Quur. Fiu al unui menestrel, a crescut cu povești despre prinți de demult și minunatele lor aventuri. Când este declarat, împotriva voinței lui, urmașul pierdut al unui prinț trădător, Kihrin dă piept cu necruțătoarele jocuri de putere ale noii sale familii, care nutrește ambiții politice nemăsurate. Devenit practic prizonier, tânărul descoperă că a fi un prinț pierdut nu e deloc ca în povești. Din câte se pare, a fost mințit în privința dragonilor, a demonilor, a zeilor, a profețiilor, a iubirii adevărate, precum și a faptului ca eroul câștigă întotdeauna. Dar poate că, până la urmă, el nu e un erou. Căci lui Kihrin nu îi este scris să salveze imperiul. Îi este scris să îl distrugă...

Cum a putut deveni un obscur caporal corscian, Napoleon I, împărat al Franței între 1804 și 1815? Mai întâi general, apoi consul și împărat, acest tânăr ambițios al Vechiului Regim ridicat de Republică a fost un reformator nerăbdator, fondator al statului modern și, în același timp, un geniu militar care a dominat, o perioadă, monarhiile europene. Acțiunea cărții se petrece în perioada 1739-1799, abordând ascensiunea tânărului general Bonaparte și a primilor săi camarazi militari, de la bătălia din Toulon la campania din Egipt, încheindu-se cu întoarcerea acasă...

„Această carte nu e o biografie. Intenţia autorului este să propună o meditaţie privind cariera unei personalităţi care i-a dezbinat pe francezi şi îi separă, încă, pe istorici. În centrul investigaţiei se află un proiect de o ambiţie puţin obişnuită. Napoleon III a vrut să remodeleze Franţa, Europa şi lumea. Va trebui să limpezim geneza unei viziuni politice şi sociale foarte particulare, obiectivele urmărite şi modul în care-au fost puse în operă, iar la sfârşit să facem bilanţul, plin de contraste, al împlinirilor şi eşecurilor.Fiecare individ, şi cu atât mai mult un personaj istoric de mare anvergură, prezintă o multitudine de chipuri, compuse şi recompuse în funcţie de perspectiva din care e privit. Napoleon III este o fiinţă reală şi în acelaşi timp o creaţie «colectivă» a scriitorilor, a istoricilor, a tuturor celor care s-au apropiat de el într-un fel sau în altul. Preocuparea mea a fost să găsesc un punct de echilibru între atâtea reprezentări divergente. Oricum, istoria nu deţine adevă­ruri «absolute». În spatele oricărei reconstituiri se ascunde istoricul. Cu alte cuvinte, acest portret, pe care l-am dorit cât mai fidel, este şi el, într-un fel, propriul meu Napoleon III.“ (Lucian BOIA) ..

Napoleon Bonaparte, unul dintre cei mai vestiti francezi din toate timpurile, lider celebru si controversat, a marcat pentru totdeauna istoria Frantei, a Europei si a lumii intregi. A castigat multe razboaie in incercarea de a domina Europa (dar a si a pierdut cateva dintre cele mai importante) si a creat o serie de legi si politici franceze care sunt inca in uz pana in prezent! S-a facut iubit prin toate acestea, dar a fost si urat de multi oameni. A fost si va ramane unic in Franta si in lume.Charles-Maurice de Talleyrand-Perigord, nobil francez de vita veche, devine unul dintre principalii consilieri ai lui Napoleon, iar relatia dintre cei doi a fascinat istoricii prin atractia si respingerea continua, amandoi fiind constienti de faptul ca aveau nevoie unul de altul. Talleyrand a intuit imediat potentialului incomparabil al tanarului militar, Napoleon a apreciat talentul diplomatic si versatilitatea nobilului versat, amandoi dorind acelasi lucru: incetarea necazurilor cauzate de revolutie si regasirea pacii in interior si exterior...

Într-o zi geroasă de decembrie 1840, parizienii ieșeau în număr extrem de mare pe străzile orașului pentru a fi martorii momentelor în care trupul lui Napoleon era purtat solemn pe un vas de la Courbevoie către locul său final de odihnă, din Domul Invalizilor.Întoarcerea corpului neînsuflețit al împăratului din insula Sfânta Elena a fost un moment așteptat cu nerăbdare de întregul Paris, deși mulți se temeau că amintirile astfel stârnite aveau să servească la destabilizarea și mai mare a unei țări care se luptase să își recâștige ordinea și direcția încă de la plecarea lui Napoleon în exil.Alan Forrest ne spune povestea remarcabilă a modului în care fiul unui avocat corsican a devenit cel mai puternic om din Europa, un bărbat ale cărui charismă și moștenire au rămas vii chiar și după ce a murit, părăsit la multe mii de kilometri distanță de țara a cărei soartă devenise una cu a lui.„Forrest prezintă realizările militare ale lui Napoleon și poveștile sale de dragoste devenite legendare pentru a sublinia geniala strategie a corsicanului de a-și îndrepta atenția spre construirea unei imagini și a unei moșteniri. Punând accentul pe clădirea mitului napoleonian, Forrest ne oferă o imagine asupra unei personalități fascinante care ar trebui să stârnească apetitul cititorilor de a afla mai mult despre acest personaj complex.” (Publishers Weekly)..

Nara vrea să ajungă pe cealaltă insulă. Am o casă atât de mică, încât nu pot pierde nimic. Cel puțin așa spune tata.Dar uneori îmi vine chiar mie să mă pierd.....

Am o casă atât de mică, încât nu pot pierde nimic. Cel puțin așa spune tata.Dar uneori îmi vine chiar mie să mă pierd.....

Amândoi sunt severineni, amândoi trăiesc în Timişoara, amândoi sunt poeţi. Însă acum, ca la un semn, cadrul şi convenţia se schimbă. Unul aranjează platoul, verifică luminile, se uită în cameră şi se asigură că totul merge bine. Celălalt îşi râde în barbă şi aşteaptă semnalul de începere a spectacolului. Un regizor şi un artist. Robert Şerban şi Şerban Foarţă. Mai pe scurt, Robert Şerban Foarţă. O piesă în opt acte, cu decor şi calendar variabil. Un recital în care iscoditorul admirativ îl cheamă la rampă pe fachir. Iar fachirul vine şi aruncă peste public o perdea de poezie, vorbe de duh, jocuri de cuvinte, amintiri, înduioşări, nedumeriri şi ironii. Pus în valoare de Robert Şerban, Şerban Foarţă desfăşoară un prelung ritual de seducţie pe care ţi l-ai dori fără sfârşit. Din dialogul celor doi poeţi răsar nu de puţine ori cristale şi diamante. Răsare preţuire pentru cuvânt şi idee. Răsare frumuseţe. Răsare iubire...

Un volum cu douasprezece povestiri aparent politist-detectivistice, scrise intr-un stil noir,plin de ironii mai mult sau mai putin subtile.Mai multe persoane adunate intr-o cabana fac schimb de povesti politiste care au un singur fi r rosu: Agentia Lazau. Despre cel care a infi intat-o, dandu-i si numele, de altfel, nu se stie nimic, singura dovada a faptului ca e real fi ind o poza intunecata dintr-un ziar, in care nici macar nu se putea distinge daca acolo se afl a sau nu un om. Bonifaciu Lazau exista prin absenta, amintindu-ne de Keyser Söze, personajul-cheie din fi lmul The usual suspects. Leonida Neamtu creeaza un personaj-urma, a carui prezenta ne va lasa sa o dorim pe parcursul intregii carti.Leonida Neamtu s-a nascut in 1934, la Soroca (azi, Republica Moldova). In 1940, odata cu ocuparea Basarabiei, familia se refugiaza in Maramures, locuind in Viseu, apoi in Sighet. Dupa studiile liceale, urmeaza cursurile Facultatii de Filologie a universitatii clujene. Debuteaza, in 1952, cu un volum de poezii, in Almanahul literar, revista coordonata depoetul A.E. Baconsky. Incepand cu anul 1964 incepe sa publice exclusiv romane. Devine redactor la Almanahul literar (care isi va schimba numele in Steaua) si membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. Se stinge din viata pe 25 octombrie 1991, la Cluj-Napoca, lasand in urma peste treizeci de volume publicate si cateva manuscrise. Leonida Neamtu este un scriitor care scapa oricarui tip de incadrare literara. A abordat genuri ca romanul SF sau de aventuri si a trecut, fi reste, si prin cel politist, integrand insa, in toate, umorul negru, absurd si referintele culturale...

Tânărul dascăl și elevul dintr-o școală monahală: Narcis și Gură-de-Aur. Între cei doi ia naștere o prietenie profundă, dar drumurile lor se despart. Gură-de-Aur se lasă pradă plăcerilor cărnii și va pribegi ani în șir din femeie în femeie. Este salvat de Narcis, devenit între timp Abatele Ioan.O ultima călătorie îi provoacă boală și, în cele din urmă, moartea. ..

Scris intr-un limbaj poetic si tulburator, exceptionalul roman de debut al lui Jeet Thayil prezinta evolutia unei metropele bulversate de-a lungul a trei decenii. Un vis luxuriant, halucinant surprinde Bombay-ul in tot caracterul lui sordid. Narcopolis submineaza si contesta traditiile literare pentru care romanul indian este apreciat. E o carte despre droguri, sex, moarte, perversiune, dependenta, dragoste si Dumnezeu si are mai mult in comun in ceea ce priveste subiectul cu William S. Burroughs sau Baudelaire decat cu lumea literara familiara a subcontinentului. Mai presus de orice, este un portret fantastic al unei generatii si al unei natiuni in lupta cu istoria...

Născut anxios este cea mai cunoscută lucrare a psihologului și pediatrului american Daniel P. Keating. Una dintre tezele fundamentale ale cărții este aceea că stresul la care este expusă o persoană în primul an de viață poate avea o influență hotărâtoare asupra dezvoltării ei ulterioare. Keating argumentează, invocând o serie întreagă de studii din diverse domenii, că nivelul de stres la care sunt expuși părinții este transmis, printr-un soi de conta­minare, copilului, printr-un proces epigenetic descris, pe larg, în carte.Pe lângă soluțiile propuse de Keating părinților care trăiesc într‑un mediu stresant, autorul identifică inegalitatea socială drept cauză profundă a epidemiei de stres din societatea modernă și recomandă elaborarea unor politici sociale care să o combată...

Născut în afara legii este povestea unui băiețel poznaș care se transformă într-un tânăr neliniștit, în timp ce se străduiește să se regăsească într-o lume în care el nu ar fi trebuit să existe.Trevor Noah s-a născut dintr-un tată alb elvețian și o mamă neagră din etnia xhosa, într-o perioadă în care o astfel de relație era pedepsită cu cinci ani de închisoare în Africa de Sud din timpul apartheidului. Dovada vie a indiscreției părinților săi, Trevor a fost ținut mai mult în casă în primii ani de viață, constrâns de măsurile extreme și adesea absurde pe care mama sa le-a luat pentru a-l ascunde de autorităţi, care puteau, în orice moment, să-l despartă de ea. Cartea de față este și povestea relației dintre acest tânăr și mama sa neînfricată, rebelă și profund religioasă – coechipiera sa, o femeie hotărâtă să-și salveze fiul de povara sărăciei, a violenței și a abuzului unei lumi care, în cele din urmă, îi va amenința chiar propria viață.Poveștile adunate aici sunt, pe rând, comice, dramatice și profund emoționante. Fie că se hrănește, la limita subzistenței, cu omizi la cină în vremuri grele, fie că este aruncat dintr-o mașină în mișcare în timpul unei tentative de răpire, fie că încearcă pur și simplu să supraviețuiască capcanei vitale pe care o reprezintă relațiile amoroase în liceu, Trevor își dezvăluie lumea cu o inteligență incisivă și o sinceritate fără menajamente. Poveștile sale se împletesc pentru a forma un portret emoționant și extrem de amuzant al unui băiat care își croiește drum într-o lume decadentă, într-o perioadă periculoasă, înarmat doar cu un simț ascuțit al umorului și cu dragostea neconvențională și necondiționată a mamei sale.„Povestirile din copilărie ale lui Noah sunt spuse cu tot hazul și inteligența caracteristice stilului său de stand-up, punând în lumină o perioadă întunecată și brutală din istoria Africii de Sud, care nu trebuie uitată niciodată.“ ESQUIRE„Neliniștitoare, tristă și amuzantă... această carte nu este doar o relatare tulburătoare despre maturizarea unui copil în Africa de Sud sub apartheid, ci și o scrisoare de dragoste pentru remarcabila mamă a autorului.“ Michiko Kakutani, THE NEW YORK TIMES..

„Cea mai substanțială istorie a avangardei autohtone scrisă de un insider." Paul Cernat „AMINTIRI? EVOCĂRI? MEMORII? În primul rînd, amintiri. Amintiri dintr-o viață dublă, triplă, cvadruplă: de scriitor, de medic, de militar «de carieră» și de luptător social... Memoria mea e bună. Un proverb rusesc (citat de Ilya Ehrenburg în primele pagini ale amintirilor sale) spune: «Viața e grea pentru cine își amintește totul». Sînt dintre aceștia. Mai sînt colecționar, aproape maniac. Nici o carte poștală, scrisoare sau bilețel primite începînd de prin 1919 nu am aruncat... Nascut în ’02 nu va fi doar cartea unei vieți, ci totodată, și mai ales, a unei epoci. Decenii am ținut un jurnal în care am consemnat evenimentele la care participam zi de zi. Dar și altele pe plan european, mondial, cînd era cazul. Poate, cîndva, acele caiete vor interesa ca atare, ca materie primă. Deocamdată ele vor fi un adjuvant al memoriei..." „În acel an al primului meu scîncet — mama avea 19 ani; tata, 31 — în țara guverna Dimitrie Sturdza, omul cu degetul magnetic, deci național liberal. Se împlineau 100 de ani de la nașterea lui Ion Heliade. La Metz se experimenta o nouă pușcă automată cu 300 de lovituri pe minut, deci cu efectul a 40 de trăgători. La Național se reprezenta Cîinii, piesa acelui om iute, cu chipul în lama de iatagan și mult prețuit în acea vreme, Haralamb G. Lecca — cu marele Nottara protagonist. La Facultatea de litere se inaugura cursul de Istoria literaturii italiene. Un delapidator, Manolescu, a fugit peste graniță cu 74 000 de lei." ..