In lacul involburat stelele nu se oglindesc nicicand. In schimb, pe chipul sfantului vedeai harul! Ochii sai erau de un albastru ceresc, cristalini, ca doua helesteie ceresti, izvorand nevinovatie, seninatate, intelepciune, nemarginire...
Parintele Porfirie a fost atat de mult luminat de catre Hristos, incat le vedea pe toate: si pe cele ceresti, si pe cele pamantesti, si pe cele de sub pamant, intreg trecutul, prezentul si viitorul! Insasi ivirea sa printre oameni a fost ceva maret, o minune, iar, prin marturiile nenumarate ale celor ce l-au cunoscut, sfantul nu inceteaza sa ne arate, pana in clipa de fata, ce inseamna a fi crestin adevarat si a vietui in Hristos.
Sa ne binecuvanteze pe toti de acolo de sus, din preajma tronului treimic al singurului si adevaratului nostru Dumnezeu! Lui I se cuvin slava si cinste, acum si pururea...
Iubirea si smerenia sunt doua aripi care inalta sufletul la Dumnezeu. In iubirea desavarsita nu exista frica. Cel caruia ii este teama nu traieste in iubirea desavarsita... Exista iad, dar pentru cel care Il iubeste pe Hristos nu exista nici iad, nici moarte, nici deznadejde, nici suparare, spre a-i fi teama... Tu ia seama sa nu-L intristezi niciodata pe Mirele sufletului tau. El este totul, iar celelalte n-au nici o insemnatate in fata Lui.
