Vantul prin salcii este o carte pentru oricine pastreaza in suflet flacara tineretii, a vietii, bucuria zilelor insorite, a apelor curgatoare, a padurilor si drumurilor colbuite, a iernilor petrecute la gura sobei. Asa a scris Kenneth Grahame despre povestea lui nemuritoare cu Soarecele, Sobolul, Broscoiul si Bursucul.
Isi simti fericirea fara de margini cand, tot hoinarind fara nicio tinta, se vazu deodata la marginea unui rau ce venea cu apele mari... Totul era tremur si infiorare, sclipiri si luciri, fosnet si vartej, soapta si spume. Sobolul era vrajit, incantat, fascinat. Merse pe langa rau cum mergi, cand esti foarte mic, langa cineva care te tine sub vraja unor povestiri minunate.
Cand personajele sunt create atat de convingator precum Soarecele, Sobolul, Broscoiul si Bursucul, ele vorbesc cu voci proprii pentru totdeauna, iar scriitorul nu trebuie decat sa le asculte si sa le astearna vorbele pe hartie.
