In scrierile lui Bedros Horasangian, naratiunea cedeaza treptat locul meditatiei autoreferentiale, explorarilor lexicale si imaginilor simbolice. Volumul De ce dorm caii in picioare si camilele culcat? propune un traseu metatextual complex, unde identitatea narativa se fragmenteaza si se reconfigureaza intr-un joc continuu al limbajelor, adesea distorsionate. Aici, firul epic ramane doar o aparenta – ceea ce conteaza cu adevarat este pulsatia frazei, intrerupta de curgerea constiintei.
Proze percutante, de citit mai ales in zilele ploioase, cu gandul la ideea, generoasa, nu usor de acceptat, dar posibila, ca fiecare zi este o mare minune.
