Luni către marți
Bate vântul. Mătură întunericul. Cineva strigă, Rex! O portieră se trântește peste un drum sau deschide un drum. Cât să se fi scumpit lumina electrică? Îmi lipsesc geamurile luminate de la ora 5. Ceaiul, pachetul pentru serviciu, călcatul unei cămăși pe care mi le imaginam în bucătăriile blocurilor vecine. Un huhurez de cartier, fără să mă mai înfricoșeze ca altă dată, buhăie ceva de marți. Aseară era luni și tot găsise ceva de zis. Alarmă de mașină supărată de vreo atingere. De om sau de vânt. Sau de prevestirea cucuvelei. Glasurile celor de la salubritate amestecate de vânt cu gunoaiele. Trebuie să ai urechea fină ca să izolezi un sunet care să-ți facă bine și să te încurajeze că iar e zi, după ce a fost noapte și e încă viață și încă mai sunt oameni dispuși să continue.
