„Crimă şi pedeapsă este povestea unei idei, pe care o întruchipează, pro şi contra, toate personajele cărţii, şi nu doar Raskolnikov: ideea naturilor superioare înfrângând obstacolele, a luptei cu stupidele prejudecăţi umanitariste, a aleşilor ce dispun în voie de inertul material uman, a conducătorilor cu drepturi nelimitate şi subjugând pe temeiul unui plan calculat la rece milioane de sclavi, a forţei neîndurătoare căreia trebuie toţi să i se supună fără să crâcnească, ideea cezarismului, ideea napoleoniană, ideea supraomului.” (Ion Ianoşi)
„Etalon al romanului dostoievskian, Crimă şi pedeapsă nu are nevoie de vreo recomandare specială din partea criticului, el se recomandă singur ca o capodoperă a literaturii ruse şi universale, receptată ca atare pretutindeni. [...] Prin problematica pe care o întruchipează, Raskolnikov a devenit arhetipul intelectualului înzestrat, protestatar ispitit de teoria supraomului, înstrăinat, în sensul modern al cuvântului, dar mai ales al celui care, săvârşind o crimă, îşi asumă, până la urmă, şi pedeapsa -ispăşire.” (Albert Kovács)
„Cred că cea mai importantă, cea mai înrădăcinată nevoie a poporului rus este nevoia de suferinţă perpetuă şi nepotolită, pretutindeni şi în toate. S -ar părea că de această sete de suferinţă s -a molipsit de la începutul veacurilor. Poporul rus chiar şi în fericire are negreşit o porţiune de suferinţă, altfel pentru el fericirea nu ar fi deplină.” F.M. Dostoievski „Un scriitor al cărui interes se îndreaptă mai degrabă către con - diţia umană mizeră, către păcat, viciu şi către hăurile poftei tru - peşti şi ale patimii, decât către nobleţea sufletului şi a trupului.” (Thomas Mann)
„Dostoievski este singurul psiholog de la care mai pot învăţa ceva.” (Friedrich Nietzsche)
