„Ficţiunea ne însoţeşte încă de când, în adâncurile preistoriei, am păşit întâia oară pe sinuosul drum care avea să ne ducă, după milenii, la ceea ce azi numim civilizaţie. Literatura e fiica târzie a acelei îndeletniciri primitive de a inventa şi a povesti istorii care a umanizat specia şi a rafinat-o.
Această viaţă impalpabilă, fermecătoare şi indispensabilă – ficţiunea – pe care o trăim când călătorim, singuri sau însoţiţi (ascultându-i pe povestitori sau urmându-i pe scriitori), către universurile deschise de imaginaţie nu trebuie considerată o palidă copie a vieţii adevărate, a vieţii trăite obiectiv: amuzament, magie, joc, exorcism, nonconformism şi revoltă, dorinţa de libertate şi plăcere, ficţiunea înseamnă multe lucruri deodată şi, fără îndoială, este o trăsătură esenţială şi exclusivă a omenirii, o călătorie fără întoarcere către locuri necunoscute, un act de eroism intelectual care conţine, în potenţialitate, toata uimitoarea aventură umană înscrisă în istorie.“ (Mario VARGAS LLOSA)
„Mario Vargas Llosa, un maestru al ficţiunii, scrie despre Juan Carlos Onetti, un împătimit al visării. Cartea de faţă arată drumul către ficţiune şi demonstrează încă o dată ca o ficţiune bine scrisă întemeiază o lume, apoi ajunge să consacre o realitate.“ (Marin MĂLAICU-HONDRARI)
