În stilul caracteristic, Cehov ne încântă cu câteva nuvele deosebite, atât prin conţinut cât, mai ales, prin finalul lor imposibil de prevăzut. Citind aceste schiţe poţi spune liniştit „Azi am fost la teatru. Şi mi-a plăcut”!
Nu ştiu dacă aţi văzut cum încarcă oamenii măgarii. De obicei pun pe ei de toate, tot ce le trece prin minte: vase de bucătărie, mobile, butoaie, saci, copii de ţâţă... Un măgar astfel încărcat are înfăţişarea unei clăi de fân, din care abia se mai văd vârfurile copitelor.
Cam aşa arăta şi procurorul Alexei Timofeici Balbinski, pe când căuta cu grabă să găsească un loc în vagon, după semnalul al treilea. Era încărcat din cap până-n picioare... Săculeţe cu provizii, cartoane, tinichele, pelerine de damă. Ce n-ai fi găsit la el? De pe faţa lui roşie curgea sudoarea, picioarele i se îndoiau. După dânsul venea, cu umbreluţa pestriţă în mână, nevastă-sa, Nastasia Ilvovna, mică, blondă, pistruiată cu falca de jos ieşită în afară şi cu ochii holbaţi, tocmai ca o ştiucă pe când o tragi din apă.
