„Abia după ce m-am așternut să scriu cartea aceasta, am descoperit că, fără să vreau, obsesia literaturii realist-socialiste, unde pivotul e eroul tipic, e îndeplinită aici, cum veţi vedea, cu vârf și îndesat: antecedentele profesionale meseriei de realizator, prezenţa sau absenţa scrupulelor în transformarea numelui în renume, nevroza − ca boală profesională a teleastului −, avatarurile cenzurii și ale autocenzurii etc., sunt aglutinate profilului vedetei; pardon, al teleastului! Chiar și priceperea − ilicită atunci − de agonisire de fonduri sau de sponsori pentru finanţarea deplasărilor în străinătate nu i-a fost străină lui
Aristide Buhoiu. De fapt, ce este istoria unui om dacă nu activitatea de realizare a scopurilor sale? În cazul unui teleast, singura obsesie era să fie pe micul ecran cu emisiuni care să placă; teleastul și telespectatorii. Dar fluxul acesta trebuia, musai, să treacă de bariera vizei de difuzare. Cu tabuurile sale − din ce în ce mai numeroase, odată cu condiţionarea geopolitică a dictaturii − și cu clișeele ideologice absolut obligatorii; schimbătoare și ele.” (Vartan Arachelian)
