Autorul premiatelor romane Goana nebuna a lumii si Transatlantic ne incanta de aceasta data cu o nuvela (care da si numele volumului) si trei povestiri, ce par a transcende timpul, explorand cu gingasie actul scrisului si momentul creatiei, cand personajele par pur si simplu sa se trezeasca la viata in paginile cartii. Consecinte de viata si de moarte pot deriva dintr-un banal fapt cotidian, iar scriitorul explica acest lucru intr-o nota personala de la finalul volumului. Aceste povestiri au fost terminate in 2014, in preajma unui incident petrecut in New Haven, Connecticut, cand Colum McCann a fost atacat pe o strada, pierzandu-si cunostinta. Unele dintre ele au fost scrise inainte de atac, iar altele dupa aceea, intr-o perioada de puternica afectare emotionala.
Scriitorul marturiseste: „Uneori am impresia ca ne scriem propriile vieti in avans, dar alteori putem doar sa ne uitam in trecut. in final, totusi, fiecare cuvant pe care-l scriem este autobiografic - probabil indeosebi atunci cand incercam sa evitam ceea ce tine de biografie“.
De-a dreptul stralucitoare din punctul de vedere al claritatii si al maiestriei cu care este scrisa, aceasta colectie de povestiri ne aminteste de ce este considerat Colum McCann unul dintre cei mai buni scriitori contemporani.
