„Tobie ar fi vrut să se poată trezi, să iasă din coșmar, să dea fuga spre patul părinților lui și să plângă, să plângă... Lui Tobie i-ar fi plăcut să fie dus în pijamale într-o bucătărie luminată, să i se pregătească un sirop cald de miere, cu prăjiturele alături, și să i se spună: «Gata, Tobie, s-a terminat.»”
Printre crengi, epuizat, cu picioarele însângerate, Tobie fuge hăituit de ai săi... Este înalt doar de un milimetru și jumătate. Poporul lui locuiește pe marele stejar din negura vremurilor. Fiindcă tatăl său a refuzat să cedeze secretul unei invenții revoluționare, toată familia a fost exilată, apoi întemnițată. Numai Tobie a fost în stare să scape. Rămâne de aflat pentru cât timp.
„O poartă strălucită către literatura imaginarului.” Le Monde
