Regretatul politist scriitor Traian Tandin aduna in paginile acestui volum o serie de asasini celebri din toata lumea, expunandu-le povestile socante si sordide.
Cartea debuteaza cu povestea lui William Palmer care a ramas in memoria oamenilor sub numele de „Printul otravurilor”. Procesul lui Palmer este considerat senzatia secolului XIX, nu pentru ca acesta ucidea cu stricnina, ci pentru istoria scandaloasa care a fost data la iveala o data cu judecata acestui celebru caz. Putini criminali pot concura cu nemilosul Palmer care a fost condamnat doar pentru o crima, el facand insa cel putin 15. Majoritatea victimelor sale au fost copii nevinovati, al caror tata fusese chiar el.
Autorul ne relateaza apoi caz dupa caz, facand si anumite comentarii in legatura cu identificarea, prinderea si judecarea criminalilor. De exemplu, descriind cazul lui Terence Casey care a violat si ucis o femeie de 45 de ani, se arata ca apararea a invocat instabilitatea mintala a acuzatului si faptul ca nu fusese constient de savarsirea faptei, avocatul argumentandu-si afirmatiile pe un raport medical dubios. In acest caz, Traian Tandin concluziona „este regretabil faptul ca unii avocati care nu au suficiente probe pentru a-si apara eficient clientul apeleaza la psihiatri cu o calitate morala indoielnica, care sa prezinte un raport fals referitor la starea mintala a acuzatilor, cu scopul de a-i induce in eroare pe jurati”.
