Daja:
El e! Nathan! Slavă Celui de Sus
Că totuşi, în sfârşit v-aţi reîntors!
Nathan:
Da, Daja, slavă Domnului! Dar de ce-n sfârşit?
Avut-am eu de gând ca mai degrabă să mă-ntorc?
Şi cum aş fi putut? Din Babilon până-n Ierusalim,
Silit la ocolişuri când încolo, când încoace,
E cale de vreo două sute de mile;
Şi e, fireşte, anevoie treabă
S-aduni de la datornici banii.
Iar asta nu se face-aşa, cât ai clipi
Îţi cere timp.
Daja:
O, Nathan,
Cât de sărman, sărman aţi fi putut s-ajungeţi
În ăst răstimp! Căci casa voastră…
Nathan:
A ars.
Aşa am auzit…Dea Domnul
Să nu se mai fi întâmplat şi altceva!
