Cu maiestrie si sensibilitate, biografia scrisa de Barbara Leaming exploreaza lumea aparent magica a tineretii lui Jackie, casatoria ca de poveste cu un senator si candidat la presedinție bogat si atragator, si transformarea ei uimitoare intr-o sotie abila de politician si o Prima Doamna unica. Felul cum tanara femeie a respins hotarat ideea unei „casatorii sigure”, ca sotie a vreunui barbat remarcabil din punct de vedere social dar absolut predictibil, a condus-o catre JFK si, in timp, catre faima internationala. Insa trauma asasinarii sotului avea sa-i dauneze mai mult decat s-a stiut. Pană acum.
„Jacqueline a fost metafora vizuală a administratiei Kennedy si efigia modei anilor 1960. Alaturi de accesoriile celebritatii feminine, personalitatea sa intregeste portretul Primei Doamne ca etalon international, cel putin pentru secolul XX, si cu siguranta continua sa reprezinte un clasic al feminitatii din preajma puterii supreme, fiind denumita de presa internationala Regina Americii sau Prima Doamna a Modei.” (Diana Mandache)
Fragment din volum:
“Cand s-a tras prima impuscatura, Jackie n-a mai facut cu mana si s-a uitat in multime. El s-a intors scurt la stanga si s-a uitat la sotia lui. Pana sa se uite Jackie in dreapta, el le facea deja iar cu mana privitorilor. Apoi, si ea la fel ca presedintele, si s-a intors la loc spre oamenii de pe partea ei si a inceput sa faca din nou cu mana. Zgomotul primei impuscaturi fusese neclar. Agentii Serviciului Secret care calatoreau in coloane il luasera si ei drept zgomot de motocicleta, sau poate o pocnitoare. Insa nu putea exista nicio indoiala cu privire la cea de a doua impuscatura, care a trecut prin ceafa presedintelui, a iesit mai jos de marul lui Adam si l-a nimerit in umarul drept pe guvernator, care statea in fata lui Kennedy. Strigatele lui Connally „Oh, nu, nu, nu... Dumnezeule, au sa ne ucida pe toti!" au facut-pe Jackie sa se intoarca. Jack parea sa-si duca mana la gat. Mai intai cu dreapta, apoi cu ambele maini, ea l-a tras de bratul stang ridicat intr-un efort disperat de a-l trage in jos, cum reusise sa faca Nellie Connally cu sotul ei. Insa ambele brate a lui Jack erau intepenite si timp de cinci secunde Jackie s-a chinuit in zadar.
Se uita direct la fata lui Jack, cand a treia impuscatura a lovit in partea dreapta a capului. La contact, s-a auzit o bufnitura puternica, ca aceea facuta de un pepene care explodeaza pe pavaj. Din rana a tasnit un fel de nor roz, diafan, de materie cerebrala si osoasa, improscand fata, parul si hainele lui Jackie. Cand el s-a prabusit spre ea, Jackie a strigat: „Dumnezeule, ce fac ei? Dumnezeule, l-au omorat pe Jack, l-au omorat sotul meu, Jack, Jack!” Ridicandu-se in genunchi, a continuat: “Creierul lui e in mana mea.” Putea fi ucisa si ea daca traiectoria glontului ar fi fost putin diferita, sau putea fi usor omorata in limuzina deschisa dupa aceea."
