ALEXANDR SOLJENIŢÎN - Două secole împreunăvol. I„Credinţa superstiţioasă în forţa istorică a comploturilor (de tip individual sau colectiv) lasă cu totul deoparte cauza principală a eșecurilor de care au avut parte atât indivizii, cât și statele: slăbiciunile omenești.Slăbiciunile noastre rusești au fost cele care au de¬terminat tristul curs al istoriei noastre – absurditatea schismei religioase provocate de Nikon, violenţele nesăbuite ale lui Petru cel Mare și incredibila serie de ciocniri care i-au urmat, obișnuinţa seculară de a ne risipi forţele pentru cauze care nu ne aparţin, sufi¬cienţa înveterată a nobilimii și rigiditatea birocratică de-a lungul întregului secol al XIX-lea.“vol. II„Nu printr-un efect al unui complot urzit din afară ne-am lăsat ţăranii în mizerie. Nu un complot a determinat grandiosul și crudul Petersburg să înăbușe blânda cultură ucraineană. Nu din cauza unui complot patru ministere nu au fost în stare să se pună de acord în privinţa asumării unui dosar sau altul, și nu din cauza unui complot și-au petrecut ani întregi în șicane epuizante, mobilizând toate nivelurile ierarhiei. Nu este rezultatul unui complot faptul că împăraţii noștri, unul după al¬tul, s-au dovedit incapabili să înţeleagă evoluţia lumii și să definească adevăratele priorităţi. Dacă ne-am fi păstrat puritatea și forţa care ne-au fost insuflate odinioară de Sfântul Serghie din Radonej, nu ne-am mai teme de nici un complot din lume.“vol. III„Nu, nu putem spune în nici un caz că evreii au fost aceia care au «organizat» revoluţiile din 1905 sau din 1917, după cum nu putem spune că este vorba de cutare sau cutare naţiune care le-a pus la cale. La fel nici rușii, nici ucrainenii, luaţi în ansamblul lor ca naţi¬uni, nu au fost cei care au organizat pogromurile.“„Să ne aplecăm asupra reflecţiilor profunde ale unui evreu emigrat în timpul acestui Exod: «Evreii din Rusia au trăit o experienţă fără precedent de fuziune cu poporul și cultura rusă, au participat la destinul și la istoria Rusiei, pentru ca mai apoi să se îndepărteze brusc, așa cum în fizică un corp se îndepărtează de un alt corp cu aceeași greutate». (Câtă pertinenţă, câtă profunzime în această analogie!) «Ceea ce este cel mai uimitor, în acest Exod, e că a fost voluntar și s-a produs în momentul în care asimilarea se afla în punctul cel mai înalt.» [...]“vol. IV„Și totuși, emigrarea evreilor din URSS a inaugurat, fără îndoială, o importantă mișcare cu valoare univer¬sală. Începutul Exodului marchează limita celor două secole în care evreii și rușii au trebuit să trăiască împreună. De aici înainte, orice evreu rus a căpătat posibilitatea de a hotărî singur dacă va trăi în Rusia sau în afara ei. Pe la mijlocul anilor ’80, libertatea de a emigra în Israel va fi deplină, nu va mai trebui să fie dusă vreo luptă pentru a o obţine. Nimic din ce s-a pe¬trecut în cursul acestor două secole cu evreii din Rusia [...] nu s-a datorat unor circumstanţe întâmplătoare la periferia istoriei. Evreii și-au încheiat ciclul răspândirii lor în jurul Mediteranei până în regiunile orientale ale Europei, apoi au început să se întoarcă pe pământuri¬le de unde plecaseră.Acest ciclu și modul în care el se încheie presupune o finalitate care scapă înţelegerii omenești. Urmașilor noștri le revine, poate, sarcina de a o discerne și de a-i afla sensul.“..

O conversație uitată, de la începutul carierei celor mai mari nume ale romanului latinoamerican, care au marcat literatura ultimului secol și începutul secolului XXI, Două singurătăți aduce față în față și contrapune doi scriitori de geniu, două viziuni artistice, două modalități de a spune și imagina povești. Îmbogățit cu mărturii ale literaților prezenți, cu interviuri și cu fotografii, volumul îi atrage pe cititori în laboratorul unde realitatea și biografia se transformă în ficțiune și mit.În 1967, când are loc întâlnirea dintre Mario Vargas Llosa și Gabriel García Márquez, scriitorul columbian oferise lumii Un veac de singurătate. În doar câteva luni, romanul căpătase un statut legendar, la fel ca misteriosul și fabulosul sat Macondo, și adusese în lumina reflectoarelor literatura latinoamericană. La acel moment, Mario Vargas Llosa publicase deja Orașul și câinii, și primise Premiul Rómulo Gallegos pentru Casa Verde. Termenul de „realism magic“ încă nu fusese inventat, dar stilul pe care avea să îl descrie sintagma, da. Iar ambii scriitori știau că fac parte dintr-un spectaculos boom literar. În timp, operele lor aveau să fie răsplătită cu două Premii Nobel. Primul, în 1982, acordat de Academia Suedeză lui Gabriel García Márquez, pentru „roman și proză scurtă, în care fantasticul și realul sunt combinate într-o bogată lume imaginară, reflectând viața și conflictele unui continent“. Al doilea, acordat lui Mario Vargas Llosa, în 2010, pentru „cartografierea structurilor puterii și imaginile sale tranșante ale rezistenței, revoltei și înfrângerii individului“...

Într-o dimineață de octombrie a anului 2013, Ayan Juma, de 19 ani, și sora ei, Leila, de 16, au părăsit casa părintească din Oslo, după care le-au transmis părinților prin e-mail următorul mesaj: „Pace, milă de la Dumnezeu și binecuvântare vouă, mamă și tată… Vă rugăm să nu fiți supărați pe noi.”Cele două surori luaseră hotărârea de a pleca în Siria și de a-i ajuta pe islamiști. Plănuiseră asta de luni bune. Sadiq, tatăl lor, pornește repede pe urma fiicelor în Turcia. Când ajunge acolo, acestea abia trecuseră granița. Sadiq este însă hotărât să le găsească.Urmează povestea fascinantă, sfâșietoare a unei familii dezbinate. În vreme ce Sadiq își riscă viața încercând să-și aducă fetele acasă, soția lui, Sara, aflată în Norvegia, începe a se îndoi de viața pe care o duce în acea țară. Cum i s-au putut radicaliza copiii fără ca ea să știe? Ce ar putea să facă pentru ca fiii ei mai mici să nu împărtășească aceeași soartă?Beneficiind de sprijinul familiei Juma, autoarea urmărește de la început firul întortocheat și dramatic al acțiunii. Cititorul călătorește, împreună cu Sadiq și Sara, de la casa acestora din Somalia la apartamentul din Oslo, apoi în Turcia și Siria, unde două surori adolescente sunt puse în fața urmărilor șocante ale faptei lor.Aventura celor două surori norvegiene este povestită în filmul documentar ONLY A FATHER. ..

„Robert Adam ne oferă o carte impresionantă ca rigoare academică și de o urgentă actualitate. Navigând cu sagacitate și erudiție prin apele mereu tulburi ale populismelor de ieri și de azi, autorul demistifică narațiunile autoglorificatoare ale profeților naționaliști. Calmul analitic este dublat de o pasiune morală. O pasiune care pariază pe valorile societății deschise și care știe cine sunt inamicii acesteia.” (Vladimir Tismăneanu)„Cartea aceasta este prima analiză a populismului, care pornește de la Tudor Vladimirescu și urmărește – cu mijloacele științei politice – evoluția politicii moderne de la noi. Construcția metodologică e riguroasă, iar scriitura – alertă. Citindu-l pe Robert Adam, îți dai seama că populismul românesc e o maladie care nu trece niciodată.” (Cristian Preda)..

Maddy are 16 ani, este inteligenta, amuzanta si profunda. Are prieteni loiali, o mama de care este neobisnuit de apropiata si un tata pe care nu l‑a intalnit, bunici devotati si o pasiune pentru un baiat pe nume Jack. Maddy are, de asemenea, cancer. Traind in umbra incertitudinii, ea este fortata sa creasca repede. Maddy cauta prima ei relatie romantica, isi gaseste consolarea in muzica si arta si il descopera pe tatal ei, Antonio. Ea testeaza continuu limitele apropierii de mama ei, in timp ce Eva trebuie sa se impace cu fiica pe care o cunoaste doar partial, intr‑o lume pe care nu o poate controla...

"Douasprezece inele" are ca tema starea social-economica si politica a Ucrainei la inceputul perioadei postsovietice.  Actiunea se desfasoara in zona apuseana a tarii, invecinata cu Transilvania. De altfel, teritoriul Romaniei este strabatut in finalul cartii de sufletul decorporalizat al protagonistului, autorul marturisind chiar ca romanul se incheie in trenul Suceava-Bucuresti, un drum care duce spre sud si spre apus. Romanul reprezinta o meditatie asupra vietii si a mortii, condensand, in stilul lui James Joyce, actiunea intr-un interval foarte scurt - o zi si o noapte - si insotind-o cu intoarceri in trecut. Scriitura originala, cu inovatii de limbaj, zugravind tipologii comportamentale si imaginand o lume posibila a orasului Lvov in care si-a dus viata marele poet Antonyci, face din romanul "Douasprezece inele" una dintre capodoperele literaturii ucrainene contemporane...

Tatăl lui Kay și Eloise lucrează peste program, ca de obicei. Sătulă să-l mai aștepte și având în vedere că se apropie Craciunul, mama fetitelor le urca în mașină și împreună pornesc spre colegiul din Cambridge unde preda tatal lor. Ajunse acolo, află cu surprindere că nimeni nu a auzit vreodata de el. Paznicul pretinde că nicio persoana cu acel nume nu a lucrat vreodată la acest colegiu. Kay este însă și mai surprinsă de reacția mamei ei: lacrimi tăcute, în loc de furie sau confuzie. Și mai ciudat este biletul pe care il găsește pe pernă, la întoarcerea acasă - o serie de nume, cu mentiunea “eliminari”.Tarziu in noapte, Kay aude voci la fereastră - sunt Will si Phillip, Eliminatorii, aparent responsabili de dispariția tatălui său. Dar acestia nu sunt ființe umane și, în mod normal, Kay nu ar trebui să-i poata vedea. Astfel începe aventura surorilor Kay si Eloise, care le va purta prin Turcia, Egipt, Grecia, Italia, Franța și va culmina în stravechea Bitinie, pe urmele tatalui lor...

„Efortul de a scrie o povestire este la fel de intens că la începutul unui roman. Căci în primul paragraf al unui roman trebuie definit totul: structura, ton, ritm, lungime și uneori chiar și caracterul vreunui presonaj. Restul este plăcerea de a scrie, cea mai intimă și solitară care se poate imagina, și dacă nu-ți petreci restul vieții corectându-ți cartea e fiindcă aceeași rigoare de fier care e nevoie că s-o începi se impune și că s-o termini. Povestirea, în schimb, nu are nici început, nici sfârșit: se leagă sau nu se leagă.” (Gabriel Garcia Marquez)..

Suntem în Bucureştii fericitei belle époque, un oraş prins în vârtejul modernizării, care-l îndepărtează treptat de Orient şi-l întoarce spre Apusul altor miraje. Maude Rea Parkinson, o tânără profesoară educată la Magdeburg, amatoare de călătorii şi aventură, ajunge în 1889 în capitala României, ţara necunoscută de la capătul pământului, pe care o descoperă plină de curiozitate şi pe care învaţă s-o iubească cu pasiune. Însemnările tinerei zugrăvesc în tonuri vii mai cu seamă viaţa elitei franţuzite a Capitalei, în preajma căreia a trăit vreme de 22 de ani.Romanţioasă şi sentimentală, amuzantă şi ironică, Maude Rea Parkinson e fermecată de acest oraş pestriţ, cu „o stradă, o biserică şi o idee" – aceea de a petrece. Teatrul şi patinajul, plimbările şi balurile de caritate, cursele de cai şi bătaia cu flori la Şosea, cumpărăturile extravagante şi jocurile de cărţi punctează zilele şi nopţile locuitorilor Micului Paris, mereu agitat şi în sărbătoare. Relatările, deopotrivă critice şi amuzante, nu ocolesc însă detaliile despre organizarea politică deficitară şi alegerile falsificate, corupţia şi provizoratul din administraţie, spitalele prost dotate şi mizere, cerşetorii numeroşi şi sistemul educaţional neadecvat, înţepând subtil moravurile unei lumi ce pare adesea condusă de un laisser-aller fără leac.Dincolo de toate acestea, rămân proaspete şi surprinzătoare detaliile mai puţin ştiute pe care privirea scormonitoare a autoarei le aduce la lumină, căci, aşa după cum ea însăşi spunea la un moment dat, „lunga mea şedere în această ţară m-a învăţat, printer altele, că în Bucureşti nu există secrete“.„Însemnările tinerei profesoare Maude Rea Parkinson au fost aşternute pe hârtie în contextul implicării României în Primul Război Mondial, când declaraţia de război a guvernului de la Bucureşti din vara anului 1916, înfrângerea rapidă din toamnă şi rezistenţa eroică în Moldova în anul următor au suscitat interesul publicului britanic faţă de micul aliat răsăritean.“ (Constantin Ardeleanu)„M-am străduit, în aceste pagini, să prezint cât de fidel am putut o imagine a vieţii de zi cu zi a poporului român. Dacă n-am reuşit să le ofer cititorilor imaginea unui popor cu desăvârşire admirabil, eşecul se datorează lipsei mele de talent, şi nu lipsei de apreciere a numeroaselor sale calităţi. Nu există oameni mai calzi decât aliaţii noştri, românii. Sunt extraordinar de primitori, mulţi dintre ei având casa deschisă permanent pentru prieteni. Sunt deosebit de miloşi şi întotdeauna politicoşi şi curtenitori. Îi interesează atât de mult sentimentele celorlalţi, încât dovedesc o capacitate de înţelegere pe care n-am mai întâlnit-o la alte popoare. Un diplomat italian mi-a spus odată că nu-şi dorea o avansare, dacă aceasta ar fi însemnat să părăsească Bucureştiul, şi l-am înţeles perfect.” (Maude Rea Parkinson)..

Colectia “Mari clasici ilustrati” cuprinde cele mai cunoscute capodopere ale literaturii universale. Titlurile seriei fac parte din lista de lecturi obligatorii in scoala.Volumele sunt ilustrate, incluzand, pe langa textul adaptat, un rezumat al scrierii date si o succinta prezentare a vietii si operei clasicului. Fiecare dintre aceste creatii este esentiala pentru formarea ta ca om cult...

Douăzeci de mii de leghe sub mare..

În urmă cu 25 de ani, Peter Mayle și soția să, Jennie, au ajuns în vacanță pe Coasta de Azur și au decis să se stabilească în Provence. Nu au regretat niciodată. În această ultima carte, Mayle aduce un tribut anilor petrecuți în Franța - viață fermecătoare a satului, cu restaurantele, cafenelele, piețele în aer liber, cu joie de vivre și mai ales minunatul rose. O scrisoare de dragoste adresată casei sale adoptive, marcată de căldură, spiritul și unorul sau debordante...

O poveste despre o izbăvire ratată şi despre fragilitatea raţiunii în faţa nevoii de iubire, nuvela Douăzeci şi patru de ore din viaţa unei femei a fost ecranizată de patru ori (în 1944, 1952, 1968 şi 2002).Atmosfera strălucitoare şi manierată a cosmopolitei Riviere franceze în plină belle époque ascunde patimi inavuabile. O clipă de uitare de sine poate dezlănţui haosul sentimentelor, aducând ruina şi dezonoarea – păcate de neiertat în lumea bună, mai ales când sunt comise de femei. Şi totuşi o respectabilă doamnă are curajul să i se destăinuie unui necunoscut.....

O poveste educativă și fermecătoareScriitorul și ilustratorul britanic Ged Adamson își dezvăluie pe deplin talentul în acest one man show literar și artistic cuprins între două coperte. Douglas, ai nevoie de ochelari! le oferă micilor cititori lentilele de care au nevoie pentru a privi lectura prin filtrul drăgălășeniei.Această cărticică adorabilă îndeplinește cu brio promisiunea pe care și-o asumă implicit încă din titlu. Copiii descoperă că purtarea ochelarilor nu este o corvoadă, ci chiar un lucru distractiv. Situațiile prin care trec Douglas și Nancy, prietena lui cea mai bună, le arată cât de folositori sunt ochelarii de vedere. Mai mult decât atât, în compania celui mai simpatic cățel, cei mici își exersează imaginația și simțul umorului. Părinții pot porni de la expresiile și reacțiile lui Douglas pentru a le explica celor mici semnificația multor senzații și emoții pe care le traversează în mod natural.Aventura începe într-o zi ca oricare alta, când Nancy și Douglas se joacă împreună, fugărind veverițe în parc. Sau cel puțin asta crede Douglas că face. În realitate, vederea slabă îl induce în eroare. Din cauză că este miop, va intra într-o sumedenie de buclucuri – unele amuzante, altele cam periculoase. Până în momentul în care Nancy hotărăște să îl ducă la doctor. Cum vor decurge lucrurile în cabinetul oftalmologului? Ce modalitate va găsi Douglas pentru a-și ascuți vederea? Așteptați-vă la un final super cool! Și pregătiți-vă pentru provocarea de la finalul cărții...

Aventuri amuzante cu învățăminte importanteGed Adamson, scriitor, ilustrator și vizionar, a pus la cale un plan genial – cum altfel? – pentru a-i determina pe micii cititori să îndrăgească lectura și să își dezvolte în mod armonios personalitatea. Nu singur, ci în compania celor mai simpatici complici pe care și i-ar putea dori cineva, Douglas și Nancy.Cel mai drăgălaș cățel și cea mai bună prietenă a lui știu totul despre prietenie, ingeniozitate, răbdare și curaj. Și sunt dornici să le transmită celor mici aceste secrete care îi vor face mai empatici, mai isteți și mai fericiți. Peripețiile prin care trec le oferă copiilor ocazia să creeze o serie de scenarii alternative. În plus, părinții îi pot încuraja să inventeze, la rândul lor, soluții pentru problema arzătoare care le preocupă pe cele două personaje. Din această schemă elaborată nu lipsesc nici provocările de ordin lingvistic. Iată, așadar, o carte care scoate la iveală surprize neașteptate la fiecare nouă lectură, o poveste care se trăiește la intensitate maximă.În toiul distracției, Nancy a lovit mingea prea tare, iar aceasta a dispărut fără urmă de partea cealaltă a gardului. Mai întâi, cei doi prieteni se străduiesc să recupereze mingea pierdută. Așa descoperă că în curtea alăturată s-au mutat niște vecini misterioși, care vorbesc o limbă necunoscută. Și se naște ideea de a ajunge dincolo de gard, pentru a-i cunoaște îndeaproape. Nancy născocește mai multe planuri consecutive și îl îndeamnă pe Douglas să le pună în aplicare. Toate au în comun un singur lucru: dau greș, fără excepție. Cum vor reuși în cele din urmă să își îndeplinească scopul? Și, mai ales, ce surpriză incredibilă îi așteaptă în vecinătate? La finalul poveștii, vă așteaptă o provocare. Pregătiți-vă pentru a pune și voi la cale un plan ingenios!..

Cand lumea se stinge, viitorul ramane o necunoscuta ce aprinde imaginatia si vinovatul se amesteca printre supravietuitori...Printre supravietuitorii dintr-o lume care sufera consecintele anihilarii nucleare, o lume in care mutantii fac norma, se afla Dr. Bloodmoney. Si el e vinovat pentru tot in aceasta comedie neagra, animata de o intreaga galerie de personaje bizare.Un mutant cu puteri telekinetice, un DJ intr-un satelit ce circula neobosit, un fizician megaloman, care a contribuit semnificativ la distrugere actioneaza intr-o lume dominata de rau. Si totusi, in sclipitorul roman al lui Philip K. Dick se simte speranta in specia umana...„Cele mai bune carti ale lui Philip K. Dick descriu intotdeauna un viitor usor de recunoscut si, in acelasi timp, absolut inimaginabil.“The New York Times Book Review..