Adela

L'amitie amoureuse e o relație care-i convine de minune cvadragenarului, care pare a continuă să vadă în femeia divorțată copila de odinioară, nu și Adelei, pentru care acesta nu mai este doar maestrul adorat în taină, ci un bărbat adevărat. Dar tocmai aceste nesiguranțe formează în definitiv conținutul și interesul romanului. Ibrăileanu era conștient când scria Adela (și o spune prin intermediul lui Codrescu) că literatură română nu ne-a dat încă "nicio opera de observație cu destulă substanță sufletească". Adela e, poate, întâiul nostru român de observație exclusiv sufletească, înaintea celor ale scriitorilor din generația lui Eliade, Holban, Șuluțiu sau Blecher. Doar Camil Petrescu visase înainte (Și nu în român, ci în teatru) la conflicte pur stendhaliene, rezolvate în conștiința personajelor, fără spectacol exterior. Adela e un roman de analize psihologice microscopice. Progresia intoxicand sentimentele este perfectă și insesizabilă. Nu există nimic fără semnificație în gesturi, atmosfera, cuvinte, pe scurt, în detalii... Acest român discret, despre o lume de mult apusă, nu a îmbătrânit stilistic aproape deloc. - Nicolae Manolescu