Dacă scenariile erotice din această carte nu-l fac să roșească nici pe cel mai pudic cititor nu este pentru că le-ar lipsi îndrăzneala. Ci pentru că Llosa le transformă în artă pură, în joc, în frumusețe. O deloc sfântă familie formată din don Rigoberto, tatăl, Alfonso, fiul puber, și dona Lucrecia, mama vitregă, pare să fi descoperit secretul fericirii. Fiecare își trăiește erotismul în forme multiple și mereu mai inventive, într-o casă unde totul este afrodisiac, până și aerul pe care-l respiră.
Dacă amorasul, pajul cu chip de înger, Fonchito, e de fapt diavolul deghizat sau dacă această este numai temerea unei fete simple, menajera Justiniana, rămâne să stabiliți dumneavoastră. Capitolul despre o anume bunăvestire, cel mai bogat în semnificații din tot romanul, e una dintre cheile care descuie lacătul poveștii.
„Elogiu mamei vitrege” este, probabil, cel mai rafinat roman erotic contemporan. Și, în același timp, o usturătoare lecție de viață, dincolo de binele și de răul moralistilor.
