Jocurile Daniei

Iat-o pe Dania, o ființă volatilă, tulburătoare, ceva între materie moale și himeră, imprevizibilă și contradictorie, trăind într-un prezent continuu. Și iată-l pe Sandu, bărbatul rătăcit în infinitele lui ipoteze, proiectând noi tentative de a o determina la o minimă consecvență, de a o prinde într-o oarecare legătură, de a-și îmbogăți realitatea cu prezența ei. Ceea ce îi desparte este intuiția femeii că a iubi un om nu înseamnă a-i ceda locul central în propria viață. Anton Holban creează, în „Jocurile Daniei”, o apoteoză a spiritului feminin, aureolat de libertatea lui vitală. (Oxana Gherman) Jocurile Daniei este un român care pune pe tapet dinamicile unei societăți mondene într-o formulă rară, la dată respectivă, în spațiul românesc. Jocurile Daniei este, înainte de toate, unul dintre cele mai moderniste române ale epocii, unul dintre vârfurile unui subgen care, abia după 1930, se manifestă cu toată forță în spațiul românesc – romanul de dragoste.Eroina acestui român este un construct, un obiect a cărui voce se face auzită doar pentru a-și confi rma propriile limitări arhitecturale. Dania este cea mai autentică golden girl a literaturii române, iar tragedia ei este aceea de a apărea cu câteva decenii mai târziu, când neadecvarea ei la contextul istoric și literar poate duce la interpretări reducționiste.Dania este primul personaj feminin pe care naratorul nu-l mai educa, prima femeie care răstoarnă raporturile dintre naratorul-bărbat și eroina și are avantajul unei poziții superioare. (Daiana Gardan)