Ariciul era trist.
Pe cât de trist poate fi un arici.
Atât de trist, încât doar un
singur lucru îl putea ajuta.
Țestoasa se simțea tristă. Pe cât
de tristă poate fi o țestoasă. Atât
de tristă, încât doar un
singur lucru o putea ajuta.
În această minunată poveste în oglindă, atât ariciul cât și țestoasa caută pe cineva care să îi îmbrățișeze. Îi întreabă pe toți cei pe care îi întâlnesc dacă sunt dispuși să le dea o îmbrățișare, dar dintr-un motiv anume, nimeni nu se arată interesat. Asta până când fiecare se întâlnește cu bufnița cea înțeleaptă care știe de ce nimeni nu pare să aibă timp de îmbrățișări.
