Lucrarea Respingerea tuturor ereziilor, scrisă în secolul al III-lea d.H. reprezintă o sursă importantă de doctrine și idei asociate cu filosofia antică, astrologia, medicină, magia, gnosticismul, numerologia, hereziografia și chiar politică ecleziasta. Lucrarea lui Hipolit din Roma (170-235 d.Hr.) constituie o respingere sistematică a diferiților eretici, începând cu filosofii greci și români și ajungând până la gnostici. Respingerea tuturor ereziilor formulează astfel un răspuns la problema relației dintre teologie și filozofie, argumentul central al cărții fiind acela că ereticii datorează mai mult filosofiei păgâne decât revelației care rezidă în Iisus Hristos – un argument care avea să influențeze și să contureze poziția ulterioară a Bisericii în raport cu filosofia păgână și cu ereziile vremii.
Respingerea tuturor ereziilor este împărțită în zece cărți, dintre care opt au supraviețuit mai mult sau mai puțîn intacte. Această scriere trece în revista atât credințe păgâne, cât și 33 de sisteme creștine gnostice considerate eretice, ceea ce o transformă într-o importantă sursă de informații cu privire la rivalii ortodoxiei catolice din vremea lui Hipolit din Roma. Autorul respinge sistematic doctrinele și practicile a diverși ghicitori și magi, precum și învățăturile unor eretici că Basilide, Marcion din Sinope, Noetus. În ciuda evidenței lipse de obiectivitate a autorului, pentru cărturarii contemporani cu Hipolit din Roma Respingerea tuturor ereziilor a reprezentat și reprezintă o importantă sursă de informații în diverse domenii. De asemenea, textul este o sursă prețioasă de învățături pitagoreice și neopitagoreice, pe care Hipolit le pune adesea în legătură cu ereziile pe care le descrie.
