Maksim T. Ermakov, brand managerul unei companii de ciocolată, se luptă cu înverșunare să reziste presiunilor unei societăți uniformizante. Idealul lui este să își cumpere o locuință în Sadovoe Kol’ţo – un gest sinonim cu libertatea, prin care visează să se distingă de masa amorfă a moscoviților. într-o zi se trezește la birou cu niște agenți ai departamentului de prognoză socială și află că este, într-adevăr, așa cum și-ar fi dorit, un individ ieșit din comun. Vestea bună are însă și un revers: Maksim T. Ermakov trebuie să își tragă un glonț în cap. După spusele celor doi agenți, însăși existența lui este un atentat la siguranța mondială și amenință să declanșeze un lanț nesfârșit de catastrofe, de la tsunami-uri și atacuri teroriste la o criză economică mondială și un nou război în Caucaz. Viața a sute de mii de oameni depinde de martiriul lui.
Numai că pentru Maksim T. Ermakov, marea dilemă a poporul rus, formulată de Dostoievski – „Să salvez lumea sau să beau și eu o ceașcă de ceai?“ – a fost rezolvată în favoarea ceaiului. Agenții fac tot ce le stă în putință ca să îl convingă să se sinucidă, hărțuindu-l, mituindu-l și chiar punându-i la dispoziție un pistol. Dar Maksim T. Ermakov nu se dă bătut și, în numele dreptului la viață și la ceai, depune eforturi de-a dreptul eroice numai și numai ca să nu devină erou.
Romanul suportă ușor o lectură în cheie alegorică. Povestea lui Maksim T. Ermakov pune în discuție probleme sociale de actualitate: lupta dintre individ și sistem, libertate individuală versus spirit civic, prețul pe care suntem dispuși să îl plătim pentru binele colectiv, locul pe care mai poate să-l ocupe eroismul într-o societate care te condamnă la mediocritate, problema vinovăției și a responsabilității într-o societate impersonală, ale cărei resorturi depășesc puterea noastră de înțelegere etc.
Principala referință a autoarei este Dostoievski (însemnări din subterană), dar romanul ei intră în dialog și cu Procesul lui Kafka, mai ales prin tematică și prin deschiderea spre absurd.
