Această planetă a fost colonizată de oameni care aveau sentimente religioase intense, care s-au stabilit aici special pentru a le conserva şi care au făcut mari eforturi pentru a le insufla descendenţilor
Cât de puternice îți pot fi convingerile, dacă nu sunt puse la încercare de ispită? Puritanii care au colonizat cu sute de ani în urmă planeta Borthan au decretat că doar umilința le poate salva credința. Destăinuirea gândurilor și a sentimentelor personale reprezintă o crimă, iar cuvinte ca eu și mine sunt considerate indecente și interzise în orice exprimare. Dar prințul Kinnall Darival pune la îndoială strictețea acestui legământ și-i încalcă poruncile când se îndrăgostește de Halum, sora lui liant.
Am trecut printr-o vreme a schimbării și am fost vindecat… Eu sunt Kinnall Darival și am să vă povestesc totul despre mine.
„Silverberg este un maestru al artei scrisului și al fanteziei.” (Los Angeles Times)
„Vremea schimbării descrie o societate rigidă în care consumul unui drog stimulează contactul telepatic între mințile umane și duce la apariția unei subculturi a dragostei și a deschiderii sufletești.” (Charlie Jane Anders)
„O fabulă a libertății și a comuniunii extatice a sufletelor.” (Ursula K. Le Guin)
„Vremea schimbării reprezintă o autobiografie, itinerarul unui om care își asumă treptat rolul profetului a cărui menire este aceea de a distruge ordinea socială a lumii sale natale.” (Bifrost)
„Un roman remarcabil pentru că se îndepărtează de explorările tehnologice și se apropie de subiecte mult mai dificile din punct de vedere psihologic și filosofic.” (eyrie.org)
„Deși Vremea schimbării nu este science-fiction propriu-zis, Silverberg își transpune povestea pe o planetă străină, pentru a ilustra un concept societal extrem, cel al negării sinelui.” (thebookmarque.blogspot.com)
„În Vremea schimbării, Silverberg descrie un model social altruist în aparență, dar violent și inuman în realitate, deoarece se bazează pe negarea individului și a sentimentelor sale profunde.” (noosfere.org)
„Silverberg ne obligă să ne întrebăm cât de mult din cultura noastră se reflectă în cultura borthaniană a izolării și a neîncrederii, oferindu-ne o perspectivă obiectivă asupra modului în care ne vedem pe noi înșine.” (lovehistory.net)
