Pentru rezultatul tratamentului sufletesc, personalitatea terapeutului (ca şi cea a pacientului) este deseori infinit mai importantă decât ceea ce spune sau crede terapeutul, cu toate că cele din urmă pot fi un factor perturbator sau tămăduitor ce nu trebuie subapreciat. Întâlnirea a două personalităţi este ca amestecul a două corpuri chimice diferite: dacă se formează o legătură, amândouă sunt modificate. Aşa cum ne putem aştepta în oricare tratament sufletesc real, terapeutul are o influenţă asupra pacientului. Această influenţă se poate produce însă numai dacă şi el este afectat de către pacient. A avea influenţă este sinonim cu a fi afectat. Nu i foloseşte deloc terapeutului să se ascundă de influenţa pacientului şi să se înconjoare de norul de pâclă al autorităţii patern profesionale. Astfel îşi împiedică doar folosirea unui organ de cunoaştere esenţial. […] Unul dintre fenomenele cele mai cunoscute de acest tip este contratransferul produs de transfer.
Nevrozele sunt considerate încă - foarte pe nedrept - nişte boli uşoare, în esenţă pentru că nu sunt de natură palpabilă, fizică. Doar nu «se moare» de nevroză… de parcă la o boală somatică ar exista permanent riscul unui sfârşit letal! Se uită însă cu desăvârşire că nevrozele - spre deosebire de bolile somatice - sunt câteodată deosebit de vătămătoare din cauza consecinţelor lor psihice şi sociale, deseori mai rele decât psihozele care duc ca atare de cele mai multe ori la izolarea socială a bolnavului, care este astfel făcut inofensiv. Un genunchi anchilozat, un picior amputat, o tuberculoză îndelun gată sunt preferabile în orice privinţă nevrozelor grave.
