Newberry Honor Book Winner, 2019
În ziua în care împlinește doisprezece ani, Nisha primește un jurnal — acesta îi oferă ocazia să-și scrie gândurile pe care nu le poate rosti, dar care prind contur în mintea ei pe măsură ce începe să vadă lumea cu ochi tot mai maturi. Însă nu doar Nisha se schimbă. Ea nici măcar nu-și mai recunoaște țară.
Suntem în anul 1947, iar India, abia eliberată de sub dominația britanică, este împărțită în două state, din motive religioase: Pakistanul și India. Intensificarea tensiunilor dintre hinduși, musulmani, sikhi și cei de alte confesiuni determina un exod în masă, de o parte și de altă graniței dintre cele două state, în timpul căruia mulți pier uciși. Nisha nu știe de care parte a baricadei ar trebui să se afle și nici de ce trebuie să aleagă o anumită tabăra. După ce și-a pierdut deja mama la nașterea ei și a fratelui sau geamăn, Nisha nu poate să accepte faptul că va trebui să-și piardă și țară. Mama fusese musulmană. Tatăl este hindus și susține că Pakistanul nu le mai oferă siguranță de odinioară. Astfel, Nisha și familia ei devin refugiați, fiind nevoiți să pornească într-o călătorie primejdioasă și să străbată, cu trenul sau pe jos, un drum lung spre noul lor cămin, aflat de cealaltă parte a graniței, în India.
Sub formă unui jurnal pe care Nisha i-l scrie mamei sale, romanul înfățișează povestea unor momente dramatice din istorie, dar și a aventurii unei fetițe pornite în căutarea unui cămin, a identității și a unui viitor plin de speranța.
