„Peste ani, Expres va deveni un volum referențial. E prima carte de proză documentară românească de tip nou. Aici vei descoperi culturi și subculturi dispărute, dictatori și traficanți de droguri, lupte de câini și hoți de mașini, politicieni corupți și biletari ieșiți din circuit. Toate acestea au fost cândva în vogă, au produs efecte și au lăsat urme adânci în memoria multora. Bucureștiul este locul faptelor, orașul meu, spune autorul, unde m-am născut, am crescut și am trăit, alături de alți tineri. Călătorie plăcută!” (V. Leac, scriitor)
„Am terminat dintr-un foc Expresul lui Fiastru, un (posibil/fals) roman-puzzle despre bezna fertilă a anilor 90-2000, cu epidemii de heroină și lupte de câini, bătăuși de cartier și milionari de tranziție, revoluționari bișnițari și combinatori, tot cancerul crescut pe rănile delirului comunist, Bucureștiul iubit pe care l-am absorbit fără comentarii ca adolescent provincial timorat.
La fel ca orice scrie Mihnea, textul este Altfel, surprinzător de competent și coerent, chiar dacă în dragoste pătimașă cu toate nuanțele clar-obscure ale subculturii. Scriitorul este insider, vorbește nativ limbile periferiei, nu trebuie să inventeze pentru că își amintește clar, (își) știe și cunoaște personajele de-aproape.
Cel mai tare mă bucură că excursia biografic-documentară iese din șabloanele obositoare ale prozei din ultimii ani. Nici urmă de pritoceală mizerabilistă, nici umbră de milă sau empatie pentru Fratele Intelectual, nici umori nostalgice pelticind Copilăria de Aur. Nici n-are nevoie, îl ajută memoria fotografică exersată, empatia autentică pentru proli și interlopi, amestecul tare de fapte și familie care te ia ca un trip bun și te ține, frate.” (Vlad Tăușance, strategist comunicare)
„O literatură a realității românești în forma ei cea mai autentică și dură, un volum al periferie culturii occidentale” (Eugen Rădescu, director, Bucharest Biennale)
„Copilul/adultul Mihuță/Mihnea are o memorie incredibilă a detaliilor firești ale vieții, și, în plus, miroase oamenii ca un câine de vânătoare. În Expres, el scrie o lungă scrisoare de dragoste orașului în care s-a născut, ca fiu și martor al unui București desprins din GTA, populat de oameni care își inventează ocupații care de care mai ilegale și pe alocuri absurde, ca să-și câștige existența unor zile lungi, melancolice, și a unor nopți spasmodice, în care fiecare e pe cont propriu în timp ce lumea din jurul lui se dezintegrează încet.” (Karin Budrugeac, SUB25.ro)
