Dacă nu citești la timp, înțelegi prea târziu.
Ovidiu Scridon

Ovidiu Scridon

Născut în oraşul Târnăveni, judeţul Mureş, Ovidiu Scridon a fost atras de chitară odată cu manifestările Cenaclului Flăcara. După absolvirea liceului din Cluj-Napoca, este militar în termen într-o unitate de paraşutişti prezentă în primele linii ale evenimentelor din 1989, din Capitală. 

În 1993 devine student al Academiei de Studii Economice din Bucureşti, loc în care de altfel debutează în cadrul manifestărilor cultural artistice studenţeşti; festivaluri, baluri, tabere. În toţi aceşti ani scrie versuri, compune muzică şi pentru o scurtă perioadă de timp este membru al Cenaclului Totuşi Iubirea. 

În 1996 face primele înregistrări în studiol B`inişor al lui Valeriu Sterian şi editează albumul „Într-o zi...”, care se bucură de un succes neaşteptat. După absolvirea facultăţii devine coordonatorul de antenă al postului Radio Total, moment în care urmează o altă cale, mai puţin cea a muzicii folk. Absolvent al unui master de Comunicare şi Relaţii Publice în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative „David Ogilvy” din Bucureşti şi al unui master de Management în cadrul Universităţii Penn State din State Colege, Pennsylvania, USA. 

„Bine ancorat într-o lirică prețioasă, Ovidiu Scridon ne oferă poezii dintre cele mai frumoase ale acestei arte unde nu poți trece cu vederea calitatea scrisului și poeticitatea discursului, ambele încărcate emoțional și punctate surprinzător cu finețea pe care o dovedește ca un poet mai poet odată cu acest volum ce-l obligă să reinventeze și alte realități pe care să le cucerească în ritmul firesc și continuu al emoțiilor sale”, spune despre Ovidiu Scridon profesoara Daniela Toma.

Ovidiu Scridon a mai publicat o carte de versuri, „Portretul unui gând” și are în curs de apariţie cartea de călătorie „Cum am descoperit America”, dar și volumele de proză „Bucuriile ne sunt la-ndemână”, „Doi ani și șase luni” și „Dragostea ucide”.


Portretul unui Gând

Portretul unui Gând

„Un diagnostic. Ovidiu Scridon e  bolnav. De iubire. Cu frisoane grele de  poezie. Cu frisoane grele de muzică. Fiindcă, la boala sa, Iubirea , Dumnezeu a  mai pus două talente-de-tămăduire : poezia  și   muzica. Folk, îndeobște…Poezia lui are o deformație celestă. E scrisă  metric, geo-metric si-metric , tocmai spre a fi,  musai de a fi… cântată. Nu pot spune  însă nici că poemele lui ar fi pure texte de pus pe  muzică. Fiindcă,  la  noi cuvântul ”text” s-a cam depreciat. Și l-a compromis acea muzică  ușoară cu care  folkul se bătea prin anii 75-80. Una e să spui ”text” și alta ”poezie”. Deși există, cred eu, și o formulă mediană: ”versuri”. Părerea mea e repet, că  muzica  ușoară a distrus  ideea de, măcar de … vers. Și, nu-s de vină textierii pentru acele  enormități  gen ”soare-mare”, ”țară-vară” sau  –  citatul preferat al lui Tudor Gheorghe –  ”ogor-tractor”. De vină erau rigorile ideologice  comuniste.  Fiindcă un textier avea  alături de condei lista cuvintelor  interzise. Spre exemplu ”moarte” era unul, fiindcă în societatea comunistă  nu trebuia să  moară nimeni. De aici  veselia sinistră a unor texte optimiste,   idioate făcute așa ca să treacă de cenzură. Explic aceste interdicții vechi  de  istorie a ideologiei aplicate, ca să se  înțeleagă ce vreau eu a spune  prin ”versuri” și ”versuri de cântat”. Deci, sunt o poezie rimată  perfect,  populată cu imagini și metafore, făcută pentru a  îmbrăca, sau a se  îmbrăca într-o melodie.” (Dr. George Stanca)..


2500 lei

În stoc
? Cauți o carte și nu o găsești pe site?

Alexandria îți recomandă


Cookie-urile ne ajută la îmbunătățirea serviciilor furnizate. Folosind serviciile noastre, sunteți de acord cu folosirea cookie-urilor.