Nuvele

„Nuvelele îl anunță oarecum pe viitorul romancier și sub raportul artei compoziției. Nu se fac nicăieri lungi și obositoare introduceri în vederea pregătirii conflictului, nici descripții suplimentare menite să completeze ceea ce conflictul propriu-zis al nuvelei nu poate scoate la iveală. Personajele apar din primele rânduri în plin zbucium sufletesc […], iar în momentul final, fixând un punct maxim al intensității dramatice, se lipsește de orice explicații ulterioare […]. Aceste calități ale artei sale, Rebreanu le va dezvoltă considerabil în marile lui române sociale, Ion, Răscoala și Pădurea spânzuraților, lucrări care constituie piatră de temelie a romanului românesc.” (Ovid S. Crohmălniceanu)