Iulian Popa

Povestirile lui Iulian Popa au un aer de stranietate și melancolie, indiferent că vorbesc despre criza din cuplu, singurătatea și debusolarea bătrâneții, despre lipsa de comunicare dintr-o lume alienată, uneori lipsită de speranță. Personajele lui traversează fantasmatic un spațiu bucureștean, în principal, a cărui imagine se recompune în jurul unor evenimente mărunte, trăite, din cauza unor sensibilități exacerbate dramatic și cu consecințe majore. În Guadalajara, gãsim o prozã a observației infinitezimale, uneori preocupată de surprinderea celor mai fine articulații sufletești și morale, alteori de schițarea unor tablouri pline de umor (mai degrabă întunecat), scrise alert, cu dialoguri vii...

Dupa un volum de povestiri care l-a impus ca autorul unei proze rafinate, stranii, la limita dintre real si fantastic, Iulian Popa face un pas important inainte si revine cu un roman. Intre vii are in centru un personaj neobisnuit, un misfit care se indoieste de realitatea din jurul sau si se afla intr-o continua cautare de sine, pornind in cele din urma intr-o calatorie initiatica ce ii va schimba intreaga existenta. O atmosfera de ambiguitate, ca in preajma unui mister inexplicabil, un acut sentiment al instrainarii si in acelasi timp al nevoii de celalalt, tensiunea dramatica bine dozata sunt ingredientele unei povesti care fac din Iulian Popa un autor ce trebuie urmarit negresit de acum inainte...