În căutarea sensului pierdut (2 volume)
Acesta carte va șoca. Pentru că tot ce nu cunoaștem, evident, ne șochează pe noi oamenii care ne lăsăm șocați chiar și de ceea ce știm. Poate că omului îi place să se uimească, poate de aceea îl șochează și culmea ajunsă astăzi de Știință și Cunoaștere. L-a șocat, nu-i vorba, și Știință Veche, cum îl șochează și Știință Nouă, dar și Filosofia Științei sau Metafizică. Îl șochează Universul Mare, îl șochează și Universul cel mic, din el. Îl șochează iubirea, îl șochează ura, îl șochează tăcerea, îl șochează comunicarea, într-atât încât mereu se încurcă în ea, chiar și acum, în era comunicării, deviind-o și colorând-o urat.
A-ți pune întrebări nu-nseamnă a și răspunde la toate, dar reprezintă atât de mult în Cunoașterea ce-și mută în fiecare clipă orizontul. Pe om l-a șocat când nu putea pune întrebări, îl șochează și acum când poate.
Această carte este o carte despre întrebări și speranța. Speranța este, cu adevărat, un împrumut dar numai un împrumut făcut fericirii. Or, nu acesta este sensul?
