Elena Ferrante

Al treilea volum din Tetralogia NapolitanăÎn liniștea cea mai deplină sau în mijlocul evenimentelor tumultuoase, atunci când ne simțim în siguranță sau în pericol, când suntem nevinovați sau imorali, suntem o mulțime formată din ceilalți. Iar această mulțime e cu siguranță o binecuvântare pentru literatură.Elena FerranteÎn al treilea roman al Tetralogiei Napolitane, Elena şi Lila, cele două fete cu care cititorii au făcut cunoştință în Prietena mea genială, au devenit femei.Lila şi-a părăsit soțul şi confortul material, iar acum munceşte în condiții foarte dure. Elena a studiat la Școala Normală din Pisa şi a publicat un roman de succes, care i-a deschis uşile saloanelor selecte. Amândouă au refuzat să se complacă într-o viață plină de nefericire, ignoranță şi supunere, îmbrățişând în schimb numeroasele oportunități ale anilor ’70. În continuare le leagă o prietenie profundă, de nezdruncinat.Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm. Este considerată una dintre autoarele contemporane cele mai convingătoare, o stilistă desăvârşită, cu o intuiție artistică ieşită din comun, care a câştigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – şi a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc. Dar fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare care vorbeşte într-un stil plin de frumusețe şi forță despre sentimentul de apartenență la un loc, despre relațiile umane, dragoste, familie şi prietenie...

Senzațional este că, pe măsură ce urmăreşte cu empatie extremele personajelor sale, stilul lui Ferrante răzbate dincolo de orice limită, nerăbdător parcă să ducă fiecare gând până la concluzia sa cea mai radicală şi, înapoi, până la punctul cel mai radical în care a prins contur. Lucrul acesta este evident în curajul cu care naratoarele femei vorbesc despre copii şi maternitate. - James Wood, The New YorkerO meditație profundă şi emoționantă asupra condiției de femeie şi mamă.Leda, o profesoară de literatură engleză, divorțată de multă vreme, rămâne pentru prima oară singură după ce fetele sale, de-acum mari, pleacă în Canada, să locuiască împreună cu tatăl lor.Convinsă că va fi copleşită de singurătate şi de un sentiment de inutilitate, Leda găseşte în schimb o libertate la care nu îndrăznise să se gândească. Această libertate însă, se transformă într-o necruțătoare introspecție provocată de întâlnirea cu o familie gălăgioasă într-un sătuc din sudul Italiei, unde Leda pleacă într-o mică vacanță. Astfel, povestea unei femei care se redescoperă pe sine devine povestea unei confruntări nemiloase cu trecutul.Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în aşa-numita „Febră Ferrante". Este considerată una dintre autoarele contemporane cele mai convingătoare, o stilistă desăvârşită, cu o intuiție artistică ieşită din comun, care a câştigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – şi a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc. Dar fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare care vorbeşte într-un stil plin de frumusețe şi forță despre sentimentul de apartenență la un loc, despre relațiile umane, dragoste, familie şi prietenie...

Frantumaglia invită cititorii în atelierul de creație al Elenei Ferrante, lasându-i să arunce o privire în sertarele biroului său, din care au ieșit cele patru volume ale celebrei Tetralogii Napolitane, precum și romanele de sine stătătoare care au precedat-o. Alcătuită din scrisori, reflecții, eseuri și interviuri întinse pe o perioada de peste 20 de ani, Frantumaglia zugrăvește imaginea unică a unei scriitoare dominate de o pasiune nestăvilită pentru scris.În volumul de față, Ferrante răspunde la multe dintre întrebările cititorilor ei. De pildă, își justifică alegerea de a sta deoparte și de a-și lăsa cărțile să-și trăiască singure propriile vieți. Descrie reacțiile și dilemele pe care le are atunci când romanele sale sunt adaptate pentru film. Vorbește despre provocarea de a găsi răspunsuri concise la interviuri.Explică bucuriile și chinurile scrisului, strădania de a crea o poveste doar ca să descopere că acea poveste nu e îndeajuns de bună.Își analizează relația cu psihanaliza, cu orașele în care a locuit, cu maternitatea, feminismul și copilăria ca depozitară a amintirilor, impresiilor și fanteziilor noastre cele mai puternice.Rezultatul este un autoportret viu și intim al unei scriitoare în propriu-i laborator artistic.„E posibil ca Frantumaglia să fie cel mai experimental text de până acum al Elenei Ferrante, o luare în răspăr a criticii și a mass-mediei: totul ca să ne arate cât de greșit citim ceea ce citim, cât de nedrept sunt tratate femeile care scriu și cât de nociv operează presa.” (New Republic)„Ferrante face o radiografie a vieții la fel de necruțătoare precum cea din romanele sale.” (The Los Angeles Times)„Elena Ferrante a creat o operă care se susține singură și reprezintă o întreagă lume, alcătuită din limbaj, relații de familie, acțiuni, emoții, politică și cultură.” (The Washington Post)„Frantumaglia ne oferă ocazia de a contempla prezența stranie, spectrală a Elenei Ferrante în lumea literelor.” (The New York Times Book Review)..

„Precum în romanele sale, și aici vocea Elenei Ferrante este limpede, elocventă și plină de forță." The New York Times„Aceste texte au apărut după ce am scotocit direct în memorie în căutarea unei mici experiențe reprezentative; am dat, fără să mă gândesc, peste convingeri formate despre cărți citite cu mulți ani în urmă, cu care am pierdut și apoi am reluat legătura grație altor lecturi, am urmărit intuiții neașteptate, produse de aceeași nevoie de a scrie, am ajuns la concluzii abrupte din cauza spațiului de acum epuizat. În fine, a fost un exercițiu nou: de fiecare dată coboram în grabă găleata în interiorul unui abis întunecos al minții mele, trăgeam în sus o frază și așteptam cu neliniște să urmeze altele." Elena Ferrante„Invențiile ocazionale prezintă o polifonie tematică, o adevărată desfășurare epica a gândurilor un laborator de scriitură și o poetică a dimensiunii aparent obișnuite a vieții." Tiziana De Rogatis„Lectura cărții Elenei Ferrante este o experiență extraordinară. În scrisul ei palpită o candoare neliniștitoare și plină de forță." The Boston Globe„Mă preocupa tot ce ține de aceste vremuri, dar ideea că mare parte din specia umană – copii, femei, bărbați – îndură în feluri diferite efectele inegalității mi se pare nucleul tuturor chestiunilor care ne epuizează fizic și psihic." Elena Ferrante..

„În Iubire amară vocea Elenei Ferrante are o forță nemaiîntâlnită.” (The New York Times)Plasat în Napoli, romanul de debut al Elenei Ferrante spune o poveste despre mame şi fiice şi despre mănunchiul complicat de minciuni, emoții şi amintiri care le leagă.În urma morții premature şi misterioase a mamei sale, Delia porneşte într-o călătorie inițiatică pe străzile întortocheate şi sufocante din Napoli, oraşul ei natal, cu dorința de a afla adevărul despre familia sa. Câteva telefoane stranii o conduc către descoperiri tulburătoare şi neaşteptate despre ultimele zile ale mamei sale.Iubire amară este o explorare inedită a obsesiilor şi preocupărilor care ne frământă pe mulți dintre noi şi ale căror răspunsuri milioane de cititori din întreaga lume le regăsesc în cărțile extraordinare ale Elenei Ferrante.„Un tur de forță. Iubire amară face o analiză necruțătoare a psihicului feminin aflat sub asediu şi confirmă reputația Elenei Ferrante drept una dintre cele mai bune romanciere italiene contemporane.” (Seattle Times)„Într-o poveste alertă şi plină de suspans, Delia examinează relația cu mama ei, scoțând la iveală amintiri şi secrete îngropate adânc în copilărie şi împăcându-se cu un trecut impregnat de gelozie şi violență… Iubire amară este un roman autentic şi zguduitor.” (Library Journal)Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în aşa-numita „Febră Ferrante”.Este considerată una dintre autoarele contemporane cele mai convingătoare, o stilistă desăvârşită, cu o intuiție artistică ieşită din comun, care a câştigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – şi a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc.Dar, fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce vorbeşte într-un stil plin de frumusețe şi forță despre sentimentul de apartenență la un loc, despre relațiile umane, dragoste, familie şi prietenie.Iubire amară este romanul de debut al Elenei Ferrante, ecranizat de Mario Martone în 1995 şi distins cu numeroase premii ale industriei cinematografice...

„În Iubire amară, vocea Elenei Ferrante are o forță nemaiîntâlnită." The New York TimesÎn urma morții premature și misterioase a mamei sale, Delia pornește într-o călătorie inițiatică pe străzile întortocheate și sufocante din Napoli, orașul natal, cu dorința de a afla adevărul despre familia ei.Câteva telefoane stranii o conduc către descoperiri tulburătoare și neașteptate despre ultimele zile din viața mamei.Romanul Elenei Ferrante este o poveste tulburătoare despre mame și fiice și despre mănunchiul complicat de minciuni, emoții și amintiri care le leagă. Iubire amară a fost ecranizat în 1995, în regia lui Mario Martone, cu Anna Bonaiuto în rolul Deliei, iar pelicula a intrat în competiție la Festivalul de Film de la Cannes din același an.Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în așa-numită „Febră Ferrante".Este considerată una dintre prozatoarele contemporane cele mai puternice, o stilistă desăvârșită, cu o intuiție artistică ieșită din comun, care a câștigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – și a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc.Dar, fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce le vorbește într-un stil plin de frumusețe și de forță despre sentimentul de apartenență, despre relațiile umane, dragoste, familie și prietenie.La Editura Pandora M au apărut toate volumele Tetralogiei Napolitane: Prietena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă și cei ce rămân și Povestea fetiței pierdute, romanele Fiica ascunsă, Iubire amară, Zilele abandonului și Viața mincinoasă a adulților, volumul de interviuri, eseuri și confesiuni Frantumaglia, precum și cartea pentru copii Noaptea pe plajă.Povestea fetiței pierdute a fost nominalizată la Man Booker Prize (2016) și a primit Medalia de Aur pentru ficțiune în cadrul Independent Publisher Book Awards (2016).Tetralogia Napolitană este ecranizată de HBO sub forma unui miniserial.„Un adevărat tur de forță. Iubire amară face o analiză necruțătoare a psihicului feminin și confirmă reputația Elenei Ferrante de a fi una dintre cele mai bune scriitoare italiene contemporane." The Seattle Times„Într-o poveste alertă și plină de suspans, Delia examinează relația cu mama ei, scoțând la iveală amintiri și secrete îngropate adânc în copilărie și împăcându-se cu un trecut impregnat de gelozie și violență… Iubire amară este un roman autentic și zguduitor." Library Journal..

„Atunci îl recunosc. Este Căpcăunul Nemilos al Apusului, Mati vorbește întotdeauna despre el foarte înspăimântată. Vine pe plajă când e întuneric și fură jucăriile fetițelor.Căpcăunul Nemilos e foarte înalt. Își cheamă prietena, Marea Greblă, încă și mai înaltă decât el și, împreună, încep să pieptene nisipul."Lăsată pe plajă să-și poarte singură de grijă, o păpușă pe nume Celina are parte de o noapte îngrozitoare. Căpcăunul Nemilos al Apusului încearcă să-i fure cuvintele, Focul vrea să o pârjolească, iar Marea refuză să-i asculte rugămințile.Însă lucrul cel mai rău dintre toate este că a fost abandonată de mămica ei, fetița pe nume Mati, care și-a găsit un nou tovarăș de joacă – un motănel. Între un ghinion și altul, noaptea se preface în zi, iar odată cu ivirea zorilor, Celina începe să vadă totul mult mai limpede...

CEA MAI CITITĂ SERIE DE ROMANE CONTEMPORANE„Oricine ar trebui să citească o carte semnată de Elena Ferrante." The Boston Globe„Una dintre cele mai mari romanciere contemporane" The New York Times Book Review„Romanele Tetralogiei Napolitane sunt construite pe mai multe planuri, iar Ferrante îmbină perfect felul de a povesti cu efectele stilistice cu totul speciale." The IndependentÎncă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm. Este considerată una dintre autoarele contemporane cele mai convingătoare, o stilistă desăvârşită, cu o intuiție artistică ieşită din comun, care a câştigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – şi a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc. Dar fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare care vorbeşte într-un stil plin de frumusețe şi forță despre sentimentul de apartenență la un loc, despre relațiile umane, dragoste, familie şi prietenie...

„Una dintre cele mai mari romanciere contemporane" - The New York Times Book ReviewOdată cu acest ultim volum remarcabil al Tetralogiei Napolitane, Elena Ferrante transformă povestea despre Lila şi Elena într-o epopee extraordinară care se întinde de-a lungul a şase decenii şi se constituie într-un portret al unui cartier, al unui oraş în tranziție şi al unei țări ce-şi croieşte drum cu greu prin prima jumătate a secolului XX. - The New York TimesÎn Povestea fetiței pierdute, Elena Lila au ajuns acum la vârsta maturității; amândouă au avut parte atât deîmpliniri, cât şi de eşecuri. Dincolo de toate, prietenia lor a rămas punctul în jurul căruia le gravitează viețile.Au luptat să scape de cartierul sărăcăcios din Napoli în care au crescut. Elena s-a căsătorit, s-a mutat laFlorența şi a publicat câteva cărți bine primite. În acest ultim volum al tetralogiei, asistând neputincioasă ladisoluția lumii pe care şi-a creat-o, decide să se întoarcă la Napoli. Lila, de pe altă parte, n-a reuşit niciodatăsă se îndepărteze de oraşul copilăriei. A început o afacere de succes, dar asta a adus-o mai aproape deconflictele violente din sânul comunității măcinate de ură, şovinism şi agresivitate.Cele două eroine se atrag, se resping, se influențează reciproc, se îndepărtează şi apoi se regăsesc, se invidiazăşi se admiră la nesfârşit. Viața le supune la noi provocări, dar Lila şi Elena descoperă, fiecare în ea însăşi, dar şi în cealaltă, forța necesară pentru a merge mai departe.Pe fundalul unui Napoli pe cât de seducător, pe atât de periculos şi al unei lumi aflate într-o transformare radicală, povestea prieteniei de o viață dintre cele două protagoniste este spusă cu un talent şi o sinceritateinegalabile. Cele patru volume constituie o saga impresionantă la care simți nevoia să te întorci şi care îți aduce noi revelații de fiecare dată...

Al doilea volum din Tetralogia NapolitanăIndiferent cine se ascunde în spatele numelui Elena Ferrante, misteriosul pseudonim folosit de autoarea romanelor napolitane, două lucruri sunt certe: e femeie şi ştie să descrie oraşul Napoli mai bine ca oricine. Stilul ei are finețea unei pânze de păianjen, dar totodată o forță a expresiei şi o magie aparte, cu care creează o întreagă lume. Huffington PostPovestea celor două prietene, Lila şi Elena, continuă. Acum sunt două tinere ale căror drumuri se despart dramatic.Pe când Elena preferă să-şi continue studiile, Lila se mărită, obținând astfel o condiție socială şi financiară superioară originilor sale modeste, dar rămânând prizonieră într-o căsnicie nefericită.În ciuda căilor diferite pe care au luat-o viețile lor, legătura dintre Lila şi Elena rămâne complexă şi intensă, iar sentimentele fiecăreia oscilează, pe rând, între nepăsare, dispreț şi iubire reciprocă profundă.Elena şi Lila. Fiecare este pentru cealaltă prietena genială: o potențialitate neexprimată, un imbold şi un reproş, un obiect al invidiei şi un orizont al dorinței. L’indice dei libri..

SERIAL DISPONIBIL PE HBO GOO PRIETENIE CARE A MARCAT O VIAȚĂ„Romanele lui Ferrante sunt intense, cu o tuşă personală extrem de puternică şi tocmai din pricina asta capătă înfățişarea unei confesiuni în fața cititorului luat prin surprindere.” (James Wood, The New Yorker)„Un portret viu şi necruțător al unei prietenii pe viață. Ferrante scrie cu atâta vehemență şi acuitate psihologică despre relația complexă de prietenie dintre cele două femei, încât, în timp ce o citeşti, lumea din jur încetează să mai existe.” (Entertainment Weekly)„Prospețimea romanelor Elenei Ferrante nu are nicio legătură cu moda literară… Ci sunt impregnate de acea muzicalitate obsedantă, care îmbină modernitatea cu tradiția.” (The New York Times Book Review)Primul volum din Tetralogia Napolitană, bestseller New York Times, urmăreşte destinul a două prietene în anii dificili de după al Doilea Război Mondial în Italia: o saga complexă, intensă şi emoționantă, semnată de una dintre scriitoarele italiene cele mai iubite şi mai apreciate, „una dintre cele mai mari romanciere ale timpurilor noastre". (The New York Times)Acțiunea tetralogiei începe în anii 1950, într-un cartier sărac, dar plin de viață, din mahalalele oraşului Napoli, şi acoperă aproape şaizeci de ani, pe măsură ce protagonistele – Lila, cea impulsivă şi întreprinzătoare, şi Elena, povestitoarea îndrăgostită de romane – devin femei, soții, mame şi apoi stăpânele propriilor vieți, legate în tot acest timp de o prietenie profundă şi deseori conflictuală.Prietena mea genială, cel dintâi volum al tetralogiei, le urmăreşte pe Lila şi pe Elena de la prima lor întâlnire decisivă, când aveau zece ani, apoi în anii de şcoală şi de-a lungul perioadei zbuciumate a adolescenței.Prin viețile acestor două femei, Ferrante spune povestea unui cartier, a unui oraş şi a unei țări, o poveste ce suferă transformări care, la rândul lor, influențează puternic relația dintre protagoniste.Prietena mea genială este în acelaşi timp un roman alert, care se citeşte pe nerăsuflate, şi o demonstrație de virtuozitate literară, menită să încânte nenumărate generații de cititori de-acum înainte...

Lumea interioară a Giovannei se prăbușește când își aude tatăl spunând că fața ei își pierde drăgălășenia și începe să semene cu cea a disprețuitei mătuși Vittoria. Viața ei devine o căutare chinuitoare a oglinzii în care să se poată vedea cu adevărat. Giovanna se caută pe sine în două orașe înrudite ce se urăsc reciproc: orașul Napoli al înălțimilor și al rafinamentului și același oraș, dar al adâncurilor, un loc al excesului și al vulgarității. Fata se mișcă între cele două realități înainte și înapoi, fără a găsi răspunsuri sau o cale de a se salva, ajungând în schimb la o maturizare pe care nu a dorit-o și care nu e nici pe departe atât de frumoasă pe cât a crezut ea.„Am crescut într-o lume în care părea normal ca bărbații (tați, frați, iubiți) să aibă dreptul să te lovească pentru a te corija, să te educe ca femeie, în fine, pentru că-ți voiau binele... Puterea masculină, fie că e exercitată în mod grosolan, fie politicos, vrea să ne subordoneze în continuare. Prea multe femei sunt umilite în fiecare zi, și nu doar în plan simbolic." Elena Ferrante„Fanii Tetralogiei Napolitane vor regăsi și în acest roman temele la care Ferrante se întoarce obsesiv: tensiunile dintre clasele sociale, suprapunerea frumuseții și a vulgarității, banii, prietenia dintre femei, relațiile dintre mame și fiice." Times Literary SupplementÎncă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în așa-numita „Febră Ferrante".Este considerată una dintre prozatoarele contemporane cele mai puternice, o stilistă desăvârșită, cu o intuiție artistică ieșită din comun, care a câștigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – și a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc.Dar, fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce le vorbește într-un stil plin de frumusețe și de forță despre sentimentul de apartenență, despre relațiile umane, dragoste, familie și prietenie...

Lumea interioară a Giovannei se prăbușește când își aude tatăl spunând că fața ei își pierde drăgălășenia și începe să semene cu cea a disprețuitei mătuși Vittoria. Viața ei devine o căutare chinuitoare a oglinzii în care să se poată vedea cu adevărat. Giovanna se caută pe sine în două orașe înrudite ce se urăsc reciproc: orașul Napoli al înălțimilor și al rafinamentului și același oraș, dar al adâncurilor, un loc al excesului și al vulgarității. Fata se mișcă între cele două realități înainte și înapoi, fără a găsi răspunsuri sau o cale de a se salva, ajungând în schimb la o maturizare pe care nu a dorit-o și care nu e nici pe departe atât de frumoasă pe cât a crezut ea...

Cândva scriitoare aspirantă, Olga a renunțat la ambițiile ei literare, dedicându-se căsniciei şi creşterii copiilor. Când e părăsită de soțul ei, Mario, se refugiază în propria nefericire şi descrie zilele care au urmat plecării lui ca pe un iad personal. Are treizeci şi opt de ani, doi copii şi un câine-lup de care trebuie să aibă grijă în continuare, deşi i se pare că viața s-a sfârşit. Treptat, Olga se desprinde dureros de realitate, făcând o obsesie din a înțelege de ce soțul ei a încetat s-o iubească şi a lăsat-o în urmă pentru o femeie mult mai tânără, după cincisprezece ani de căsnicie.Furia, rătăcirea, dezorientarea, sentimentul de gol, senzația de sfârtecare a familiei şi abandonul de sine pun stăpânire pe eroina Elenei Ferrante, care, încetul cu încetul, simte că pierde contactul cu viața reală. În plus, e bântuită de o amintire din copilărie care o aduce în pragul nebuniei – amintirea unei femei care, după ce a fost părăsită de soț, a hotărât să-şi pună capăt zilelor.Bestseller în Italia timp de aproape un an, Zilele abandonului descrie încercarea unei femei părăsite de a găsi, după luni de furie, îndoieli, autocompătimire şi disperare, o cale de a-şi depăşi suferința şi de a-şi construi o nouă viață.Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în aşa-numita „Febră Ferrante".Este considerată una dintre autoarele contemporane cele mai convingătoare, o stilistă desăvârşită, cu o intuiție artistică ieşită din comun, care a câştigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – şi a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc. Dar, fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce vorbeşte într-un stil plin de frumusețe şi forță despre sentimentul de apartenență la un loc, despre relațiile umane, dragoste, familie şi prietenie.Zilele abandonului a fost ecranizat de Roberto Faenza în 2005, cu Margherita Buy, Luca Zingaretti şi Goran Bregović în rolurile principale, filmul fiind nominalizat la Leul de Aur în cadrul Festivalului de Film de la Veneția.Povestea fetiței pierdute a fost nominalizată la Man Booker Prize (2016) şi a primit Medalia de Aur pentru ficțiune în cadrul Independent Publisher Book Awards (2016).Prietena mea genială, primul roman din Tetralogia Napolitană, a fost ecranizat de HBO sub forma unui mini-serial.„Un roman sobru, fără sentimentalisme, plin de pasaje scrise cu o intensitate amețitoare. Ferrante îşi dă măsura talentului în descrierea obsesiilor ineluctabile care alcătuiesc peisajele noastre mentale.” (La Stampa) „Ferrante descrie în detaliu microcosmosul personal al unei femei abandonate, drumul sinuos către Acceptare şi urmele dureroase ale trecerii timpului.” (El Mundo)..