Psihologia transpersonală reprezintă noul timp al științei psihologice, deoarece vrea să părăsească «somnul lui Newton», despre care vorbea W. Blake, pentru a repoziționa importanța dimensiunii spirituale în viață și cunoaștere. Este o dimensiune îndelung validată nu numai de o milenară tradiție de pretutindeni, ci și de revoluționarele izbânzi din știință.
Rezultă că între știință și spiritualitate nu există o prăpastie galactică, dimpotrivă: marea șansă pe care o oferă paradigma holistică, inclusiv în psihologie, este tocmai posibila conlucrare dintre ele, așa cum se întâmplă în orientarea transpersonală.
Mărturisesc că această lucrare m-a lecuit de cecitate epistemică și că mi-a fost sărbătoare. Important este că toate răspunsurile pe care le-am găsit nu mi-au suspendat întrebările, dimpotrivă, mi-au regenerat toate mirările lumii.”
