"Un poem al vieții câmpenești", așa cum aprecia criticul Eugen Lovinescu, Viață la țară , cel mai apreciat român din ciclul Comanestenilor, este o frescă a societății românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Urmărindu-și obiectivul de "a crea o literatură națională" și a o pune în legătură "cu ceea ce este omenesc și deci etern", scriitorul zugrăvește traiul liniștit, patriarhal, tradițiile de familie și iubirea, toate împletite cu elogiul frumuseții pământului natal. În acest ansamblu se conturează figura Sasei Comăneșteanu, "unul din tipurile cele mai ideale de feminitate din toate literaturile" (Garabet Ibrăileanu).