Al doilea volum de teatru al lui Bartolomeu Anania include bine-cunoscutele piese Miorita, Du-te vreme, vino vreme!, Greul pamantului si Paharelul cu nectar.
 
„Valeriu Anania stapaneste versul si limba magistral si maestriile lui cresc inalt, sporite de un talent desfasurat in sus. Nimeni nu l-a asteptat sa vie si el a venit, de unde, de ne-unde, asa cum s-a ivit zvacnind, din fulgere si piatra... Anania se arata intr-alte vremi, cand pulberea starnita de telegarii lui nu mai opreste ochii sa vada. Ca poetul ramane incomod, e natural. E pismuit, l-am auzit clevetit si o sa fie poate pe ici pe colo contestat. Atat mai rau si atat mai bine.” (Tudor Arghezi)
 
„Literatura lui Valeriu Anania, indeosebi teatrul versificat, revendica o lectura rabdatoare, eliberata de prejudecati, deloc grabita, in acord cu ritmul special al cuvantului. Pornind de la materia baladei, a legendei, a basmului sau a istoriei, autorul reface experienta continuta in texte sau in traditii, pentru a construi totul cu alte sensuri. Piesele sale nu sunt adaptari dramatice ale unor teme si subiecte foarte cunoscute, ci creatii in care ideea textului originar care devine punct de referinta este fie rasturnata, fie rediscutata polemic, in orice caz interpretata din perspectiva unui sistem de valori altfel articulat.” (Sultana Craia)