„In centrul cartilor lui Octavian Paler nu se afla nici sfantul, nici bruta absoluta, nici supraomul nietzschean, ci omul obisnuit, suma de calitati si defecte, patimi si slabiciuni, indoieli si angoase. Oricine se poate asadar proiecta sau regasi in paginile acestui roman. Fiindca pe peron nu este El, eroul exemplar iesit din seria biologica. Pe peron suntem noi. Oricine se poate recunoaste in omul care isi cauta, prin smarcurile existentei si dincoace de linia desertului mortii, un drum salvator. Aceste calitati ale cartii sunt suficiente pentru a inscrie Viata pe un peron in randul operelor reprezentative ale literaturii noastre postbelice. ” (Daniel Cristea-Enache)